Ca să poți să îți vezi de scopurile mai înalte din viață, trebuie să fi bine hrănit; dacă ești bine hrănit începe să te preocupe securitatea ta; când te simți în siguranță, te poți gândi și la amor, respect și, eventual, chestii mai elevate, prin care simți că te realizezi, că-ți actualizezi sinele. Am vulgarizat desigur povestea arhicunoscută a piramidei lui Maslow (autor tradus și la Ed. Trei cu volumul Motivație și personalitate).

 

 

Dar poate că ierarhia nevoilor noastre nu e chiar așa, spun unii specialiști în psihologia evoluționistă într-un studiu care argumentează în favoarea refacerii părții superioare a celebrei piramide.

Psihologul Douglas Kenrick, de la Universitatea de Stat din Arizona, spune că ideile lui Maslow nu sunt neapărat greșite, cât depășite de noile cercetări din psihologie, biologie și antropologie. Premisa de la care pleacă revizioniștii este că ”printre aspirațiile cele mai adânc înrădăcinate în biologicul nostru se află acelea care înlesnesc reproducerea genelor prin copiii noștri”.

Așa că în noua piramidă, parentingul, creșterea copilului (și nu autorealizarea) stă în vârf, după care urmează nevoile de atragere și de păstrare a unui partener. Cât privește arta și trebuințele spirituale, ele slujesc, spune Kenrick, până la urmă tot pentru a atrage parteneri (o pictură reușită, o carte genială îl transformă pe autorul lor într-un partener mai dezirabil):

Ai putea spune că evantaiul unui păun este la fel de frumos ca o operă de artă. Dar se știe că are o funcție biologică precisă: atragerea unei perechi. Bănuim că autorealizarea este, la fel, o expresie a unei nevoi mai adânci, aceea de reproducere.