Era pe la începutul anilor 90. Profa de psiho (eram pe atunci într-a noua) a intrat în clasă și ne-a povestit, destul de speriată, cum a fost atacată în plină zi, în centrul orașului, de un nebun care a prins-o de gât surprinzând-o pe la spate. Ne-a vorbit despre cât de imprevizibili sunt bolnavii psihici și, desigur, impresia rămasă a fost că toți oamenii ăștia smintiți trebuie ocoliți cu grijă, căci sunt gata oricând să bage cuțitul în tine.

Coșmarul de pe Elm Street, Psihoză, Promontoriul groazei și multe, multe altele filme confirmă această poveste. 75% dintre filmele hollywoodiene transformă personajele cu patologii psihiatrice grave în niște indivizi agresivi, niște ”psihopați ucigași”. Iar știrile abundă și ele de nebuni care și-au înecat copiii sau care au înțepat femei pe stradă. Așa că nu e de mirare că, 80% din populație crede că oamenii bolnavi psihic sunt înclinați către violență (asta potrivit datelor din SUA).

Dacă tot sărbătorim azi ziua mondială a sănătății mintale, ar fi o bună ocazie să ne întoarcem puțin cu picioarele pe planeta Pământ. Unde, după unele studii, 90% dintre persoanele cu afecțiuni psihice severe nu comit acte de violență și unde doar cel mult 5% dintre infracțiunile violente sunt puse pe seama bolilor mintale.

Cu alte cuvinte, cu excepția unor cazuri de paranoia și tulburări provocate de abuzul de substanțe, bolnavii din psihiatria gravă nu sunt criminali în serie care te atacă în plină zi, ci sunt oameni care încearcă din răsputeri să trăiască și să se împace cu simptomele lor. Cam la fel cum se întâmplă în excelentul film O minte sclipitoare, după cum sugerează autorii unei frumoase cărți despre miturile (urbane) ale psihologiei ”simțului comun”, pe care o vom lansa în curând – mai multe, la timpul cuvenit :).

Citește și:

7 reguli pentru a face față psihopatului de lângă tine

De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele