Oare scrisoarea era o chestiune de viaţă şi de moarte?

 

Cecilia n‑a mai ezitat. A sărit din pat, a luat‑o prin holul întunecat şi a intrat în birou. A aprins veioza de pe masa de lucru, a deschis uşurel sertarul de sus al fişetului şi a scos dosarul roşu pe care scria Testamente.

S‑a aşezat în scaunul de piele, rotindu‑se în el cu faţa spre birou, şi a deschis dosarul în ochiul de lumină galbenă reflectat de veioză.

 

Secretul sotuluiPentru soţia mea, Cecilia Fitzpatrick.

Se va deschide numai la moartea mea.

 

A deschis sertarul de sus şi a scos de acolo cuţitul de desfăcut corespondenţa.

De deasupra s‑au auzit paşi agitaţi şi o bufnitură, ca şi când ar fi căzut ceva. Părea disperat. Ea şi‑a dat seama că, pentru a se întoarce acum în Australia, el se dusese probabil direct la aeroport după ce au vorbit la telefon aseară.

Fragment din:

Pentru numele lui Dumnezeu, John‑Paul, ce se întâmplă? Cu o singură mişcare rapidă şi brutală, a deschis plicul. A scos scrisoarea scrisă de mână. Preţ de o clipă ochii ei nu au putut să focalizeze imaginea. Cuvintele parcă dansau în faţa ei.

 

fetiţa noastră Isabel

îmi pare atât de rău să te las aşa

mi‑ai dăruit mai multă fericire decât meritam

 

S‑a forţat s‑o citească aşa cum trebuie. De la stânga la dreapta. Propoziţie cu propoziţie.

(…)

Scrisoarea era scrisă cu pix albastru pe o foaie de hârtie liniată. Se simţea rugoasă la pipăit, ca o hârtie Braille. Probabil că el apăsase tare cu pixul, încercând parcă să imprime adânc pe hârtie fiecare cuvânt. Nu folosise alineate şi nici spaţii.

 

Draga mea Cecilia,

Dacă citeşti această scrisoare, înseamnă că am murit, ceea ce, în scris, sună melodramatic, dar presupun că toţi murim la un moment dat. Tu eşti acum în spital, împreună cu fetiţa noastră Isabel. S‑a născut azi‑dimineaţă devreme. Este de atât de frumoasă, de micuţă şi de fragilă. N‑am simţit niciodată ceea ce am simţit în clipa când am ţinut‑o în braţe pentru prima oară. Sunt deja îngrozit că i se va întâmpla ceva. Şi de aceea sunt nevoit să scriu această scrisoare. În cazul în care mi se întâmplă mie ceva, cel puţin am făcut asta. Cel puţin am încercat să îndrept lucrurile. Am băut câteva beri. S‑ar putea să nu mai fiu coerent. Probabil că voi rupe scrisoarea asta. Cecilia, trebuie să‑ţi spun că atunci când aveam şaptesprezece ani…