Îmi sunteţi dragi.
Să nu vă pese de atacurile păgînilor. Atîtea cetăţi necreştine au căzut, căci idolii lor nu le-au putut apăra. Iar tu te închini unui idol de piatră? Adu-ţi aminte cine e Dumnezeul tău. Cine ţi L-a vestit. Că ţi-a prezis că lumea va pieri de foc şi sabie, că ţi-a vorbit de prăbuşire şi de moarte. Iar acum te sperii că profeţiile se împlinesc?
El a vorbit şi de întoarcerea în slavă a fiului Lui cînd această lume va fi în ruine, şi cum va aduce domnia eternă a luminii, la care şi tu vei fi chemat. De ce plîngi, în loc să te bucuri? Tu care, creştin fiind, ar trebui să trăieşti doar cu gîndul la sfîrşitul acestei lumi. Dar poate că nu e nici vreme de plîns, nici de bucurie.
Vă așteptăm vineri seara la lansare:
Roma a căzut. A fost învinsă, dar pămîntul şi cerurile n-au căzut. Priviţi în jur, iubiţii mei. Roma a căzut, dar nu e oare totul exact ca înainte? Stelele merg pe cer, noaptea urmează zilei, care urmează nopţii, clipă de clipă, prezentul se naşte din neant şi se întoarce în neant, iar voi sunteţi aici, în faţa mea, şi lumea merge mai departe spre sfîrşitul ei, care încă nu e aici şi nu ştim cînd va veni, fiindcă Dumnezeu nu ne spune mai mult…
Augustin şi-a întrerupt o clipă predica. Multe feţe atente, zărite în mulţime, păreau că s-au înseninat. Dar tot mai auzea hohote înfundate. Chiar lîngă el, sprijinită de altar, o tînără femeie îşi ridica ochii înlăcrimaţi. A privit-o aspru întîi, ca un părinte dojenitor, dar a văzut-o ce ciudat zîmbea printre lacrimi, şi în timp ce dădea să vorbească din nou, a binecuvîntat-o. La zîmbetul ei se va gîndi, douăzeci de ani mai tîrziu, cînd va zăcea sub bolta absidei, în vreme ce preoţi îngenuncheaţi se roagă pentru mîntuirea sufletului lui, de care nimeni nu se îndoieşte.
Fragment din PREDICA DESPRE CĂDEREA ROMEI de JÉRÔME FERRARI
Leave a Reply