20 de minute, atât se poate întinde memoria de scurtă durată, cea prin care reținem fraze și cuvinte.

Cum poți, totuși, imprima în memoria de lungă durată a publicului un mesaj, niște idei prezentate la o conferință, la o prezentare publică? Iată întrebarea pe care și-o pune Christopher Turk în volumul Comunicarea eficientă. Cum să le vorbești oamenilor.

Această carte nu este pentru politicieni. Nici pentru agenții de vânzări

Da, știu, v-ați plictisit poate de zecile de volume despre comunicare și persuasiunie, despre convingere și manipulare. Cercetător la Universitatea din Cardiff, autorul galez își ia de la bun început măsurile de precauție:

Nu scriu pentru politicieni, avocați, agenți de vânzări sau revoluționari, spune Christoper Turk. Nu oratorii versați sunt ținta sa, ci persoane, precum ingineri, adminstratori, oameni de știință sau manageri, care sunt puși câteodată în situația de a vorbi unui public larg, de a comunica eficient, clar și convingător niște decizii, o nouă descoperire teoretică sau un raport de cercetare.

Volumul Comunicarea eficientă avertizează orice ucenic în ale oratoriei că nimeni nu-l ascultă pas cu pas de-a lungul unui speech și că de cele mai multe ori, conținutul este uitat până a doua zi. Asta cu excepția discursurilor bine jalonate și țintite sau a dezastrelor, când vorbitorul emoționat scapă paharul cu apă sau vorbește așa de încet că jumătate din sală nici nu-l mai aude.

Impresii, nu cifre!

Gândiți-vă tot timpul la public!, ne somează autorul. Cine sunt cei ce ascultă? Ce vor să afle, cât de familiar le este subiectul? Iată un exemplu: un fizician vrea să convingă populația unui orășel că reactorul nuclear construit în apropiere nu reprezintă nici un pericol. Dacă va începe să reverse peste audiență detalii tehnice, savante, va avea cel mai probabil efectul contrar: va băga în sperieți populația, care nu va înțelege nimic din prezentare.

Ce contează nu sunt informațiile seci, ecuațiile sau dovezile teoretice. ”O prezentare verbală comunică atitudini, entuziasm, impresii, nu date”, atrage atenția Cristopher Turk.

Cum scapi de trac?

Un alt pont pentru o prezentare eficientă este identificarea liderului grupului aflat în sală. Poate fi directorul general sau, de ce nu, cel mai vorbăreț din acel grup. Oricum, reacțiile sale oglindesc starea generală a audienței, observă Cristopher Turk.

Volumul, spuneam, se adresează mai ales neinițiaților. Or, majoritatea vorbitorilor lipsiți de experiență încep să tremure când se văd în fața unei săli pline, foșnind de nerăbare. Tracul nu va trece în nici un caz cu încurajări de tipul ”Nu te îngrijora” sau ”Hai, că va fi bine”.

Specialistul galez ne asigură că până și cei mai versați actori, au emoții în fața publicului. Totul e să știi să cum să le folosești pentru a da viață ideilor. Din exterior emoțiile nu se văd atât de ușor, ne liniștește Turk. Poate vi se zbate pleoapa, poate stomacul este agitat sau vă tremură genunchii. Nici o problemă, după primele două-trei rânduri nimeni nu vede aceste reacții.

Breaking News: dinamintează prezentarea

De asemenea, privirea e bine să măture întreaga sală, fără să rămână pironită pe vreunul dintre indivizii din audiență. Aruncând un ochi și spre cei din spatele sălii, vocea va crește inconștient în intensitate, așa încât nu există riscul ca ultimele rânduri să fie scăpate de sub control.

V-ați întrebat vreodată de ce știrile reușesc să ne captiveze, în ciuda conținutului neintersant? Secretul este că la fiecare minut există  o schimbare a imaginii sau o modificare a vocii. Puțini oratori, vor reuși acest record, dar ideal este ca la câteva minute, să schimbe ceva în prezentare. Gesturi simple, precum a scrie un cuvânt-cheie pe tablă, vor crește șansele ca elementele importante să fie reținute.

Dacă aș mai fi avut timp…

Asocierea unei idei cu o povestioară amuzantă, pauza foarte evidentă înainte și după prezentarea ideii sau pur și simplu schimbarea poziției de cealaltă parte a tablei, toate cresc șansele ca o idee să fie reținută, completează autorul galez.

Jalonarea discursului este la fel de importantă. Ideile esențiale trebuie reluate, părțile speechului e bine să fie clar marcate. Iar finalul e bine să fie alert și memorabil, clar și decis. Totul este pierdut, dacă susținerea orală se încheie cu formule indecise de tipul ”Cred că asta e tot ce am de spus” sau ”Dacă aș mai fi avut timp, v-aș mai fi spus că așa și pe dincolo”. Cam asta ar fi fost de spus… 🙂