Turnul respira, iar pereții, când i-am atins, purtau ecoul unei bătăi de inimă… și nu erau făcuți din piatră, ci din țesut viu.
Category: SF & F Page 2 of 6
Singurii care supravieţuiesc sunt Lilac şi Tarver, care reuşesc să ajungă la o navetă de salvare şi să o desprindă de Icarus înainte de explozie.
I-am arătat timpul acela gol din mine, în care nicio amintire de-a mea nu ajunge. L-am lăsat să privească acolo. Şi atunci a fugit. A fugit, iar eu l-am urmărit. Dar numai până la marginea mlaştinii. Pentru că e un joc. Iar eu îl voi câştiga mereu.
Miroase a cafea, a piele şi a gunoi; nu seamănă deloc cu pământul suplu şi omogen din hologrădinile de pe Corint.
Mam spune că‑n Spirala Vestică există mii de stații de realimentare, dar numai noi avem varză murată autentică, de casă: un borcan la zece indo‑dolari, patru borcane la treizeci.
Sau poate că irealitatea Zonei e cea care scoate, de fapt, realul din personaje?
E o poveste în care episoadele dure (tortură, hăituire, etc) predomină și în care circulă și un fir roșu care leagă Jumătatea rea – puțin, cît să nu se vadă prea rău filiația! – , cu romanele cu vampiri.
Bătând agresiv din aripi, mă‑ntorc cu fața spre Theo — mă uit fix în ochii lui și mă reped spre el de două ori, cu trupu‑mi parcă scos din țâțâni la mijloc. Încă nesigur, el îmi imită mișcările. Mă dau înapoi, simțind toată dogoarea mișcărilor lui, chiar dacă puiuțul n‑o poate simți încă.