Știm din cercetarea pe care Gendlin a desfășurat-o în anii șaptezeci la Universitatea Chicago că oamenii care au rezultate bune în urma terapiei sunt cei care își trăiesc senzațiile corporale, cei care vin în contact cu acea parte din ei. Mai știm că ne putem învăța unii pe alții și ne putem învăța elevii să facă uz de această competență esențială. Atunci ce mai așteptăm?