Copilul, dublu-repetent, țipă cât îl țin plămânii: nu vrea să fie consultat de un doctor ”negrotei”, pentru că ”negroteii” sunt mai proști decât albii, în timp ce părinții lui asistă pasivi la această demonstrație de un rasism înfiorător.

Psihoterapeutul de culoare se simte, după mai multe astfel de ședințe cu o familie atât de pasiv-rasistă, depășit de situație. Reziduurile sentimentale de victimă a unor astfel de discriminări pot tulbura chiar și mintea unei persoane multiplu validate, de un profesionalism recunoscut pretutindeni, un model de carieră, aflăm din volumul „Clientul care m-a schimbat” (Jeffrey A. Kottler și Jon Carlson).

 

 

 

Experiențe traumatizante și generatoare de schimbare trăiesc și terapeuții în relația cu clienții lor, nu doar aceștia din urmă, care, se înțelege, vin hotărâți să facă o schimbare. E vorba de schimbări necesare pentru orice persoană în felul de a privi și gestiona interacțiunile umane, nu doar ale clientului sau ale psihoterapeutului.

Când înțelegi că o femeie a devenit alcoolică pentru că soțul a obligat-o să stea acasă, în ciuda doctoratului pe care îl are în chimie moleculară, atunci știi că soluția nu este presiunea de a participa regulat la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, ci reluarea activității profesionale, a sentimentului de a fi util și de a contribui.

Când un copil se trezește peste noapte cu sentimentul de convingere asupra morții sale ce are să survină înaintea Crăciunului, un terapeut bun înțelege că trebuie să mizeze pe fantezia copilului și a părinților săi. Le va propune fantasme și jocuri pe care să le concretizeze fizic, menite să înlocuiască șocul pierderii lui Moș Crăciun.

 

 

  

Relatările terapeutice au acea caracteristică unificatoare care le face pe toate (alături de cele din „Mumia de la masa din sufragerie” și „Povestiri de psihoterapie românească”) să ofere câte o cheie de înțelegere menită să deschidă orice ciudățenie de comportament, orice decizie luată greșit, orice probleme de adaptare sau de depășire a unor situații extrem de vitrege.

„Clientul care m-a schimbat” chiar te va schimba: îți va modifica fie percepțiile despre cum operează psihoterapia, fie cele despre (in)vulnerabilitățile psihoterapeutului sau despre propriile limite ale fiecăruia dintre noi.

În final, concluzia e una pozitivă: cu fiecare interacțiune umană pe care o realizăm cu ochii deschiși, aflăm lucruri noi despre mecanisme. Se înțelege despre ce mecanisme este vorba, despre acelea ce intră sub incidența mecanicii fine.

Recenzie de Mihaela Costea, psihoterapeut în formare

  

Citește pe aceeași temă:

Mumia, incestul și fantoma pedepsită

O aventură amoroasă de gradul III (fragment din vol. Clientul care m-a schimbat)