• Intrați mereu în relații cu persoane care se poartă rece cu dumneavoastră? Simțiți că nici măcar persoanelor cele mai apropiate nu le pasă de dumneavoastră sau nu vă înțeleg prea bine?
• Simțiți că aveți un defect fundamental şi că nimeni nu v‑ar putea iubi şi accepta dacă v‑ar cunoaşte cu adevărat?
• Puneți nevoile altora înaintea celor proprii, aşa încât nevoile dumneavoastră nu sunt niciodată satisfăcute — şi nici măcar dumneavoastră nu ştiți care vă sunt nevoile reale?
• Continuați să vă simțiți nefericit, neîmplinit sau nedemn, în ciuda succesului public şi aprecierii sociale de care vă bucurați?
Numim aceste tipare capcane mentale (lifetraps). 11 capcane mentale sau ”curse ale vieții” a detectat Jeffrey Young, creatorul psihoterapiei centrate pe scheme. Descoperiți-le și eliberați-vă de ele!
CELE UNSPREZECE CAPCANE, PE SCURT
Două dintre capcane se referă la lipsa de siguranţă pe care aţi trăit‑o în familie, în perioada copilăriei. Acestea sunt: Abandonul şi Neîncrederea.
ABANDONUL
Capcana Abandonului reprezintă sentimentul că oamenii pe care îi iubiţi vă vor părăsi, iar dumneavoastră veţi rămâne izolat emoţional pentru totdeauna. Fie că aveţi sentimentul că cei apropiaţi vor muri, vor pleca de acasă pentru totdeauna sau vă vor abandona întrucât preferă pe altcineva, sentimentul dumneavoastră este că veţi fi părăsit. Din cauza acestei credinţe, s‑ar putea să vă agăţaţi de cei apropiaţi un pic prea mult. Ironia este că în felul acesta chiar îi îndepărtaţi de dumneavoastră. Probabil că deveniţi furios sau supărat pe ei chiar şi în legătură cu separările obişnuite.
NEÎNCREDEREA ŞI ABUZUL
Capcana Neîncrederii şi Abuzului reprezintă aşteptarea că oamenii vă vor răni sau vă vor abuza într‑un fel sau altul, prin înşelătorii, minciuni, manipulări, umiliri, abuz fizic sau în orice alt fel pot să profite de dumneavoastră. Dacă suferiţi de această capcană mentală, vă ascundeţi în spatele unui zid de neîncredere pentru a vă proteja. Nu‑i lăsaţi niciodată pe ceilalţi să se apropie prea mult de dumneavoastră. Sunteţi suspicios în privinţa intenţiilor celorlalţi şi tindeţi să vă aşteptaţi la ce este mai rău. Vă aşteptaţi ca oamenii pe care îi iubiţi să vă trădeze. Fie evitaţi complet relaţiile, formaţi relaţii superficiale în care nu vă deschideţi cu adevărat în faţa celuilalt, fie formaţi relaţii cu persoane care se poartă urât cu dumneavoastră, apoi sunteţi furios şi dornic de răzbunare la adresa lor.
Două dintre capcane se referă la abilitatea dumneavoastră de a funcţiona independent în lume. Acestea sunt capcanele Dependenței şi Vulnerabilității.
DEPENDENŢA
Dacă sunteţi prins în capcana Dependenței, vă simţiţi incapabil să vă descurcaţi în viaţa de zi cu zi de o manieră competentă şi fără un ajutor substanţial din partea celorlalţi. Depindeţi de ceilalţi ca de o cârjă de sprijin şi aveţi mereu nevoie de susţinere. În copilărie, ceilalţi vă făceau să vă simţiţi incompetent de fiecare dată când încercaţi să fiţi independent. Ca adult, căutaţi persoane puternice de care să depindeţi şi cărora să le daţi voie să vă conducă viaţa. La muncă, vă feriţi să acţionaţi de unul singur. Evident, acest lucru vă trage înapoi.
VULNERABILITATEA
Dacă sunteţi prins în această capcană, trăiţi cu teama că urmează să vă lovească un dezastru — natural, infracţional, medical sau financiar. Nu vă simţiţi în siguranţă în această lume. În copilărie, ceilalţi v‑au făcut să credeţi că lumea este un loc plin de pericole. Aţi fost probabil hiperprotejat de către părinţi, care se îngrijorau prea mult cu privire la siguranţa dumneavoastră. Temerile dumneavoastră sunt excesive şi nerealiste, însă le lăsaţi să vă domine viaţa, iar dumneavoastră vă străduiţi din greu să vă asiguraţi că vă feriţi de pericole. Temerile dumneavoastră pot să aibă de‑a face cu starea de boală: vă temeţi că veţi avea atacuri de panică, vă temeţi că vă veţi îmbolnăvi de SIDA sau că vă veţi pierde minţile. Sau pot să aibă de‑a face cu vulnerabilitatea financiară: vă temeţi că veţi da faliment şi veţi ajunge pe străzi. Vulnerabilitatea dumneavoastră poate apărea şi în legătură cu alte situaţii fobice, cum ar fi teama de a zbura, teama că veţi fi jefuit sau teama de cutremure.
Alte două capcane se referă la forţa legăturilor dumneavoastră emoţionale cu ceilalţi: Deprivarea Emoțională şi Izolarea Socială.
DEPRIVAREA EMOŢIONALĂ
Deprivarea Emoțională reprezintă credinţa că nevoia dumneavoastră de dragoste nu va fi satisfăcută niciodată pe deplin de către alte persoane. Simţiţi că nimănui nu‑i pasă cu adevărat de dumneavoastră sau că nimeni nu vă înţelege sentimentele. Sunteţi atras de persoane reci sau distante, sau chiar dumneavoastră sunteţi rece şi distant, ceea ce vă face să aveţi relaţii care se dovedesc inevitabil nesatisfăcătoare. Vă simţiţi înşelat şi alternaţi între a vă simţi furios în legătură cu acest lucru şi a vă simţi rănit şi singur. Ironia este că, în acest mod, prin furia dumneavoastră, chiar îi veţi alunga pe ceilalţi, ceea ce va duce la prelungirea stării de deprivare emoţională. Atunci când pacienţii cu deprivare emoţională vin la noi pentru psihoterapie, detectăm în ei un fior de singurătate pe care îl resimţim chiar şi după ce pleacă din cabinet. Este ca un fel de gol, o deconectare emoţională. Aceste persoane nu ştiu ce înseamnă dragostea.
IZOLAREA SOCIALĂ
Izolarea Socială se referă la conexiunile dumneavoastră cu prieteni şi grupuri de persoane. Are de‑a face cu sentimentul că sunteţi diferit şi izolat de restul lumii. Dacă vi se aplică această capcană, în copilărie v‑aţi simţit exclus de către colegi. Nu aţi aparţinut niciunui grup de prieteni. Este posibil să fi avut niște caracteristici mai puţin obişnuite, care v‑au făcut să vă simţiţi diferit într‑un fel sau altul. Ca adult, v‑aţi menţinut în această capcană mai ales prin comportamentul de evitare. Evitaţi să socializaţi în grupuri şi să vă faceţi prieteni. Este posibil să vă fi simţit izolat, întrucât copiii respingeau ceva ce făcea parte din identitatea dumneavoastră. Prin urmare, v‑aţi simţit indezirabil din punct de vedere social. Ca adult, probabil simţiţi că sunteţi urât, că nu sunteţi dorit din punct de vedere sexual, că aveţi un statut social sub standard, că nu vă pricepeţi să faceţi conversaţie, că sunteţi plicticos sau că aveţi vreun defect de orice fel. Retrăiţi respingerea din copilărie — vă simţiţi inferior şi vă comportaţi ca atare în diverse contexte sociale. Nu este întotdeauna evident când cineva suferă de capcana Izolării Sociale. Multe persoane prinse în această capcană se simt confortabil în situaţii intime şi au abilităţi sociale. Capcana poate să nu fie vizibilă în relaţiile personale. Ne uimeşte uneori să constatăm cât de anxioase şi izolate se simt aceste persoane când se află la o petrecere, la cursuri, la întruniri sau la serviciu. Par mereu neliniştite, de parcă ar căuta un loc căruia să‑i aparţină.
Cele două capcane care se referă la stima de sine sunt capcanele Deficienței şi Eşecului.
DEFICIENŢA
Această capcană se referă la sentimentul că aveţi un defect, o deficienţă interioară. Sunteţi convins că nimeni nu ar putea să vă iubească dacă v‑ar cunoaşte cu adevărat. Deficienţa dumneavoastră ar fi dată în vileag. În copilărie, nu aţi simţit că familia dumneavoastră vă respecta felul de a fi. În schimb, eraţi criticat pentru „defectele“ dumneavoastră. Vă învinuiaţi de unul singur — simţeaţi că nu meritaţi afecţiunea nimănui. Ca adult, vă este teamă de dragoste. Vi se pare greu de crezut că cei apropiaţi vă apreciază, deci vă aşteptaţi la respingere.
EŞECUL
Capcana Eşecului reprezintă credinţa că nu sunteţi suficient de performant la şcoală, la muncă, la sport şi în alte asemenea domenii. Credeţi că aţi eşuat, comparativ cu colegii dumneavoastră. În copilărie, ceilalţi v‑au făcut să vă simţiţi inferior din cauză că nu aţi avut succesele aşteptate. Este posibil să fi avut dificultăţi de învăţare sau să nu fi deprins niciodată disciplina necesară pentru a stăpâni abilităţi importante, cum ar fi cititul. Ceilalţi copii erau mereu mai buni decât dumneavoastră. Vi se spunea că sunteţi „prost“, „netalentat“ sau „leneş“. Ca adult, vă menţineţi în această capcană, exagerând dimensiunile eşecului şi comportându‑vă astfel încât să prelungiţi starea de eşec.
Două capcane se referă la Autoexprimare — capacitatea dumneavoastră de a da glas lucrurilor pe care vreţi să le spuneţi şi de a vă împlini nevoile: Subjugarea şi Standardele Nerealiste.
SUBJUGAREA
Când sunteţi prins în această capcană, vă sacrificaţi propriile nevoi şi dorinţe pentru a le face pe plac celorlalţi sau pentru a împlini nevoile altor persoane. Le permiteţi celorlalţi să vă controleze. Faceţi acest lucru atât din sentimentul de vinovăție — că le faceţi un rău altora dacă vă puneţi pe dumneavoastră pe primul plan —, cât şi din teama că veţi fi pedepsit sau părăsit dacă nu vă supuneţi celorlalţi. În copilărie, cineva apropiat, probabil un părinte, v‑a făcut să vă simţiţi subjugat. Ca adult, vă implicaţi mereu în relaţii cu persoane dominatoare, dornice de control şi cărora vă supuneţi de unul singur, sau intraţi în relaţii cu persoane care se agaţă de dumneavoastră şi au prea multe probleme personale pentru a vă putea răsplăti.
STANDARDELE NEREALISTE
Dacă sunteţi prins în capcana Standardelor Nerealiste, faceţi eforturi permanente de a atinge nişte standarde autoimpuse extrem de înalte. Puneţi accent în mod excesiv pe statut, bani, realizări, frumuseţe, ordine sau recunoaştere, în detrimentul fericirii, plăcerii, sănătăţii, satisfacţiei personale sau relaţiilor satisfăcătoare. Probabil aplicaţi aceleaşi standarde rigide şi altor persoane şi le judecaţi foarte sever. În copilărie, ceilalţi se aşteptau mereu să dovediţi că sunteţi cel mai bun şi aţi fost învăţat că orice altceva reprezenta un eşec. Aţi ajuns la concluzia că nimic din ce făceaţi nu era suficient de bun.
REVENDICAREA DE DREPTURI PERSONALE
Ultima capcană, intitulată Revendicarea de Drepturi Personale, are de‑a face cu abilitatea de a accepta limite realiste în viaţă. Cei care sunt prinşi în această capcană se simt speciali. Insistă să li se dea dreptul să facă, să spună sau să aibă imediat orice doresc. Desconsideră ceea ce altora li se pare rezonabil sau ceea ce este de fapt fezabil, dispreţuiesc timpul sau răbdarea necesare, precum şi preţul pe care îl au de plătit ceilalţi. Au probleme de autodisciplină. Multe dintre persoanele ce suferă de această capcană au fost răsfăţate în copilărie. Nu li s‑a cerut să manifeste autocontrol sau să accepte restricţiile impuse altor copii. În calitate de adulţi, încă se mai enervează când nu obţin ceea ce vor.
Fragment din Cum să-ți reinventezi viața. Cum să pui capăt comportamentelor negative și să te simți din nou bine.
Leave a Reply