„Mulți dintre noi compară narcisismul cu un sistem binar — fie ești, fie nu ești narcisic. Această tendință grăbită ne face să credem că putem să identificăm granițele clare ale narcisismului și ne putem feri de oamenii care prezintă aceste trăsături. Însă nimic din lumea psihologiei sau a sănătății mentale nu este chiar atât de simplu” și nu poate fi redus la câteva comportamente descrise succint pentru a identifica dacă o persoană are o tulburare narcisică de personalitate, afirmă dr. Ramani Durvasula în volumul N-ai greșit nimic. Cum să ne vindecăm rănile provocate de narcisici, publicat în România la Editura Trei, în colecția Psihologie practică.

Autoarea cărții atrage atenția, în primul rând, asupra utilizării excesive a termenului „narcisism” ce implică riscul de a eticheta greșit persoane și de a distorsiona înțelegerea profundă a acestui construct psihologic, explicând totodată că narcisismul este un spectru,  care conține atât formele ușoare, superficiale care nu sunt neapărat atât de nocive pentru ceilalți, cât și formele severe, cu potențial traumatizant. Prin urmare, există mai multe tipuri de narcisism care au în comun aceleași trăsături de bază, și care pot coexista la aceeași persoană, iar fiecare dintre aceste tipuri de narcisism are un spectru al severității, este de părere dr. Durvasula. Dincolo de narcisismul grandios sau de cel malign, cele mai prezente și discutate în abordările uzuale de exemplificare a termenului și ale comportamentelor, autoarea bestsellerului New York Times, Sunday Times și USA Today detaliază în descrieri și prin studii de caz nu mai puțin de șase tipologii de narcisism.

  1. Narcisismul grandios este reprezentarea clasică a acestui stil de personalitate. „În această categorie se încadrează narcisicii carismatici, fermecători, mereu în căutare de atenție, aroganți, „strălucitori“, pe care îi asociem cu succesul, extravaganța și celebritatea. Cât timp le merge bine, ei își mențin o imagine aparent impecabilă, dar care se fisurează când se simt dezamăgiți, moment în care apar furia și culpabilizarea”, precizează autoarea. Grandoarea reprezintă scutul de protecție al narcisicilor în fața sentimentelor profund înrădăcinate de inadecvare și de nesiguranță. Credința lor arzătoare în propriile țeluri, deși aproape utopică, este convingătoare, astfel că este foarte ușor să fii atras în această fantezie. Relația cu un astfel de narcisist, cu suișurile și coborâșurile ei, presărată cu zile bune și rele te poate entuziasma, suprasolicita și deruta.
  • Narcisismul vulnerabil consideră că el are calități peste media, dar nu a avut norocul altora de afirmare.În tipul narcisismului vulnerabil se încadrează narcisicii care se victimizează, care nu caută soluții și nu depun efort, care sunt lipsiți de abilități de socializare, anxioși, ursuzi, permanent furioși, irascibili, triști și ranchiunoși. Acest tip de narcisism este uneori supranumit și narcisism voalat sau ascuns: pe de o parte persoanele au comportamente evidente, precum țipatul ori manipularea, iar pe de altă parte, comportamente voalate, precum gânduri și sentimente pe care nu exprimă. Uneori termenul de narcisic ascuns se referă la abilitatea unui narcisic de a se prezenta drept o persoană amabilă în fața oamenilor pe care vrea să îi impresioneze — practic, grandoarea nu se manifestă prin predici pretențioase despre următorul plan măreț. Dar au pretenții la un tratament special prin victimizare („De ce eu trebuie să muncesc, când alții au la dispoziție fonduri fiduciare?“). Ei nu au au imaginea exterioară carismatică și fermecătoare întâlnită la alte tipuri de narcisici și acest lucru nu îi face ușor de încadrat de la început în acest spectru. „Narcisicii vulnerabili gestionează cu dificultate situațiile sociale — când tu te bucuri de compania altora, de experiențe noi de viață sau de succes, ei te vor critica, subevalua și batjocori pentru a compensa pentru anxietatea pe care o resimt și pentru cauza acesteia, nesiguranța”.
  • Narcisismul de binefacere își îndeplinește (ca și în alte forme) nevoile prin intermediul comunității, participă în activități aparent filantropice — se implică în strângeri de fonduri, fac voluntariat, organizează gale caritabile, merg în călătorii în scop umanitar, ajută un vecin sau promovează pozitivitatea pe rețelele de socializare, pentru a-și menține o imagine de sine grandioasă, de filantrop, și de a primi validarea celorlalți. Actele lor de binefacere sunt întotdeauna făcute publice, asigurându-se că lumea vede tot binele pe care îl fac, sorb toată lauda și recunoașterea pe care le primesc ori sunt indignați dacă nu le primesc. Narcisicii de binefacere se regăsesc și în medii spirituale sau de tip cult, în cadrul cărora pot propovădui autoperfecționarea și pozitivitatea. Cei care au fost crescuți de un narcisic de binefacere au auzit permanent în jurul lor cum părintele lor este un adevărat stâlp al comunității, în timp ce în spatele ușilor închise au îndurat furia și lipsa sa de interes.
  • Narcisismul autosuficient consideră căexistă un mod corect și unul greșit de a face lucrurile, valorizează munca, economisirea și tradițiile, nesimțind niciun strop de empatie față de cei aflați în dificultate, pe care îi consideră, în sinea lor, responsabili pentru propriile alegeri greșite. „Narcisicii autosuficienți sunt hipermoraliști, critici, extrem de rigizi și se așteaptă ca ceilalți să se supună aproape mecanic la credințele lor și bagatelizează emoțiile, fragilitatea umană, greșelile și bucuriile”. Deseori duc o viață planificată la secundă, cu program strict și își păstrează toate lucrurile în ordine. Narcisicul autosuficient are pretenția ca tu să te aliniezi la modul său de a face lucrurile, orice abatere nefiind tolerată. Nu își face aproape deloc timp pentru activități plăcute, amuzante sau copilărești, ori pentru alți oameni, iar activitățile sale recreative pot fi la fel de obsesive, la locul potrivit sau cele care trebuie.
  • Narcisicul neglijent este complet detașat. Își manifestă lipsa empatiei printr-o nepăsare totală față de ceilalți, iar aroganța prin credința că sunt mai presus de nevoia de avea relații cu alți oameni. Caută validarea în spații publice, precum locul de muncă, niciodată în cadrul unei relații apropiate cu o altă persoană. „Dacă le vorbești, abia dacă îți răspund și nu arată vreun interes față de persoana ta. Dacă ai o relație de orice fel cu un astfel de narcisic, te vei simți invizibil în propria casă, de parcă în prezența lor ai înceta să mai exiști. Nu se angajează în discuții în contradictoriu și păstrează distanța”.
  • Narcisismul malign reprezintă tetrada întunecată, combinația dintre narcisism, psihopatie, sadism și machiavelism sau dorința de a te folosi de alți oameni și de a-i exploata. Narcisismul malign se diferențiază de psihopatie prin faptul că indivizii narcisici din această tipologie continuă să aibă acea nesiguranță sâcâitoare și sentimentul de inadecvare, pe care le compensează prin dominare, în timp ce psihopații nu sunt afectați de anxietatea observată în narcisism. Când se simt amenințați sau frustrați, caută să se răzbune și simt o bucurie sadică când o fac, manifesta agresivitatea în plan fizic prin violență, atacuri abuzive de furie, insulte și cruzime și în general se înfurie și își pierd repede controlul când se simt nesiguri, invalidați, nerespectați, în timp ce psihopații își pot păstra calmul și stăpânirea de sine chiar și când sunt furioși. „Sunt suspicioși până la limita paranoiei, considerând deseori că oamenii le vor răul, credință care le alimentează agresivitatea. Ei calomniază public și ponegresc reputațiile altora. Aceasta este cea mai periculoasă formă de narcisism, aflată la doar un pas de psihopatie”, analizează Dr. Ramani Durvasula în cartea N-ai greșit nimic. Cum să ne vindecăm rănile provocate de narcisici, în care oferă, de asemenea, soluții pentru pentru persoanele care trăiesc în relații narcisice pentru a se proteja și pentru a căpăta.

Dr. Ramani Durvasula este psiholog clinician licențiat în California, fondatoare și CEO al LUNA Education, Training and Consulting, profesor universitar și specialistă în efectele relaționale ale stilurilor narcisice de personalitate. Se concentrează asupra vindecării în urma abuzului narcisic, temă pe care o popularizează în clipuri online cu milioane de vizualizări și a ținut conferințe și cursuri pentru a instrui terapeuți din întreaga lume cu privire la cele mai bune practici de lucru cu clienții care se confruntă cu abuzul narcisist. A fost, de asemenea, implicată în conducerea Asociației Americane de Psihologie și este autoarea mai multor alte cărți, printre care și „Don’t You Know Who I Am: How to Stay Sane in the Era of Narcissism” și „Should I Stay or Should I Go: Surviving a Relationship With a Narcissist”.

Recenzie realizată de Adela Marinescu, Fabrica de PR