Vasile Dem. Zamfirescu psihanalizează naționala de fotbal

Imediat după meciul egal cu naţionala Bulgariei, pe care l-am resimţit ca pe o înfrângere, poate şi pentru că am condus cu 2–0 până în minutul 81, am fost foarte supărat, nervos.

Noaptea n-am dormit bine, iar a doua zi starea proastă s-a prelungit. Nu m-a nemulţumit motivul că rezultatul slab periclitează calificarea. Am simţit că este şi altceva, mult mai important. În cele din urmă, m-am oprit la ideea că echipa naţională îmi pune în faţă o oglindă în care trebuie să văd mentalitatea noastră de învinşi.

Fragment din:

De aceea motivele invocate de jucători, responsabilii FRF etc. mi s-au părut nesatisfăcătoare. Nici acuzarea arbitrului că a acordat o lovitură liberă gratuită adversarilor, nici invocarea ghinionului, greşelilor individuale sau a lipsei de concentrare nu m-au mulţumit, deşi fiecare din explicaţii are partea ei de adevăr. Faptul că am primit cu uşurinţă şi al doilea gol şi că n-am putut, în ultimele 10 minute, să întoarcem rezultatul în favoarea noastră, aşa cum au reuşit danezii în calificarea trecută, egalându-ne în ultimul minut de joc, are nevoie de alte motive. Neputinţa paralizantă de a menţine avantajul şi de a câştiga meciul pot proveni, în circumstanţe atât de favorabile, doar din mentalitatea de învinşi ascunsă în sufletul jucătorilor şi, poate, în sufletul nostru, al românilor.

Cum nimeni nu vrea să fie un loser, este de presupus că acela care are, totuşi, mentalitate de învins nu va fi de acord cu ea, o va reprima şi va încerca să se comporte ca un învingător. Dacă un stimul intern sau extern o reactivează, ea va începe să-şi croiască drum spre conştiinţă. Nu ar fi exclus ca începutul mai slab al tricolorilor să fi fost provocat de războiul psihologic iniţiat de bulgari, ceea ce va fi pus în mişcare mentalitatea noastră de învinşi. Apoi, până în minutul 80 a predominat mentalitatea de învingător, care a dus la cele două splendide goluri ale naţionalei noastre.

Ce s-a întâmplat însă în fatidicele minute 81 şi 82, când am primit cele două goluri egalizatoare? Pe fondul oboselii jucătorilor, mentalitatea de învinşi a început din nou să urce spre suprafaţa psihicului. Mai întâi s-a manifestat doar prin proiecţie. Din psihologia inconştientului ştim că psihicul poate apela la acest acest mijloc de apărare când unul dintre conţinuturile sale neacceptate caută să pună stăpânire pe conştiinţă. Conflictul se rezolvă atribuindu-l persoanelor din exterior. Fotbaliştii români au atribuit bulgarilor mentalitatea lor de învinşi, presupunând că aceştia, la scorul de 0–2, se vor resemna cu înfrângerea. Că a fost doar o iluzie a dovedit-o tenacitatea adversarilor noştri, capabili să puncteze la primele noastre semne de slăbiciune.

Când am fost egalaţi, mentalitatea de învinşi ne-a copleşit: nu mai putem face nimic, timpul e prea scurt, nu avem cum să câştigăm. Şi într-adevăr, până la sfârşit nu am mai reuşit nimic. Dacă ipoteza mea are măcar un sâmbure de adevăr, atunci angajaţi un psiholog la echipa naţională de fotbal a României pentru a exorciza mentalitatea de învinşi!