Nu se aleargă pe scări.

Nu se cântă în clasă.

Ridică întotdeauna mâna înainte să pui o întrebare.

Nu înghiţi guma de mestecat, altfel o să ţi se lipească de maţe şi o să mori.

Dacă sari în băltoace, înseamnă că eşti retardat (nu sunt de acord cu asta).

Dacă ocoleşti băltoaca, înseamnă că eşti fată.

Ultimul intrat închide uşa.

Primul care răspunde la întrebare o iubeşte pe profă.

Dacă o fată se uită de trei ori la rînd la tine, înseamnă că te iubeşte.

Dacă te uiţi la spatele ei, o iubeşti.

„Unul dintre cele mai dificile lucruri în ficţiune este să scrii din punctul de vedere al unui copil. Stephen Kelman o face magnific.” – The Guardian

Cine a mirosit-o, ăla a fâsâit-o.

Cine s-a atacat, ăla s-a scăpat.

Cine a comentat-o, ăla a strecurat-o.

Cine a raportat-o, ăla a adiat-o.

Cine s-a supărat, ăla a poluat.

Cine s-a hlizit, ăla s-a pârţâit.

Cine s-a şucărit, ăla s-a împuţit.

Cine s-a scandalizat, ăla a gazat.

Cine a urlat, ăla s-a parfumat.

(Toate astea sunt numai pentru băşini.)

Fragment din:      

Dacă te uiţi în spatele oglinzii, îl vezi pe diavol.

Nu mânca supa. S-au pişat bucătăresele în ea.

Nu-i împrumuta lui Ross Kelly stiloul. Îşi scarpină moţoţoaiele de la cur cu el. 

Stai pe stânga (oriunde). Dreapta e în afara terenului.

Scările de la bibliotecă sunt sigure.

Dacă poartă inel pe degetul mic, e homo.

Dacă poartă brăţară la gleznă, e lesbiană (se babardeşte cu alte tanti).

Mai sunt, da’ nu mai ţin minte. Ete curu’ înseamnă că nu crezi.

E ca şi cum i-ai zice că minte.