Unde ne duce toată această discuţie în ce priveşte legătura dintre budismul Zen şi psihanaliză?
Ţelul Zen‑ului este iluminarea: cuprinderea imediată şi negândită a realităţii, fără contaminare afectivă şi fără intelectualizare, realizarea relaţiei dintre mine însumi şi Univers. Această nouă experienţă este o repetare a percepţiei imediate şi pre‑intelectuale a copilului, dar la un nou nivel — acela al dezvoltării plenare la care omul a ajuns în planul raţiunii, al obiectivităţii şi al individualităţii sale. În timp ce experienţa copilului, una a imediatului şi a unităţii‑unicităţii, vine înaintea experienţei alienării şi a rupturii subiect–obiect, experienţa iluminării se află după ea.
Ţelul psihanalizei, aşa cum a fost formulat de Freud, este acela de a face inconştientul conştient, de a înlocui Se‑ul cu Eul. Sigur, conţinutul conştientului de descoperit se limita la o mică parte din personalitate, la acele imbolduri instinctuale care erau vii în copilăria mică, dar au fost supuse amneziei. Scoaterea acestora din starea de refulare era scopul metodei analitice. (…)
Citește și: ÎMPRĂȘTIEREA ca mod de a fi.
Totuşi, dacă urmărim ţelul iniţial al lui Freud, acela de a face inconştientul conştient, până la consecinţele sale finale, trebuie să‑l eliberăm de limitările pe care i le‑a impus orientarea instinctuală a teoriei freudiene şi sarcina imediată de vindecare a simptomelor. Dacă ne propunem să recuperăm în totalitate inconştientul, atunci sarcina aceasta nu se poate limita numai la instincte şi nici la vreun alt sector limitat al experienţei, ci trebuie să acopere experienţa totală a omului total; scopul devine atunci acela de a depăşi alienarea şi ruptura subiect–obiect din actul de percepere a lumii, iar descoperirea inconştientului înseamnă depăşirea contaminării afective şi a cerebralizării, înseamnă de‑refularea, abolirea faliei din mine însumi dintre omul universal şi omul social, înseamnă dispariţia polarizării conştient–inconştient, înseamnă să ajung la starea de înţelegere imediată a realităţii, fără deformare şi fără influenţa perturbatoare a reflecţiei intelectuale. A fi conştient de inconştient înseamnă a fi deschis şi receptiv, a nu avea nimic şi a fi.
Fragment din
de Erich Fromm, Daisetz Teitaro Suzuki și Richard de Martino
Leave a Reply