„Viața mea este povestea realizării de sine a inconștientului” este fraza prin care își caracteriza întreaga existență unul dintre cei mai mari medici și gânditori ai secolului al XX-lea și creator al psihologiei analitice. Carl Gustav Jung, de la nașterea căruia se împlinesc 144 de ani pe 26 iulie,a influențat nu doar domeniul psihologiei și psihanalizei, ci și pe cele ale artelor, filosofiei, literaturii. Cu ocazia acestei aniversări și a celor 25 de ani pe care îi împlinește în 2019, Editura Trei oferă tuturor o reducere de 40% la toate cărțile din colecțiile „Opere Complete” și „Misterele Inconștientului Colectiv”, în perioada 26 iulie – 4 august.

De la copilul sărac la cariera de medic,  de la psihiatrie până la filosofie, la dezvoltarea propriilor teorii despre conținuturile psihicului uman și manifestările sale, la conceptele de „arhetip”, „inconștient colectiv”, „umbra”, „animus” și „anima”, Jung a parcurs un drum lung. Dar momentele în care singurătatea și îndoiala de sine s-au întrepătruns într-un mod dureros cu credința și căutarea sinelui profund au dat naștere unui proces laborios de sondare a propriului inconștient.

A fost al patrulea copil și primul care a supraviețuit al lui Paul Achilles Jung, un pastor de țară al Bisericii Reformate Elvețiene și al lui Emilie Preiswerk, soția sa „nefericită și labilă”, după cum notează Deirdre Bair în cartea Jung. O biografie. Ambii părinți erau fiecare, în familiile de origine, cel de-al treisprezecelea copil.

A crescut într-un mediu familial încordat, relația dintre mama sa și tatăl său fiind plină de animozitate, presărată cu certuri sau cu lungi tăceri ostile. În plus, cei doi părinți nu îi puteau oferi copilului decât un trai modest. Acest lucru a devenit și mai evident în contrast cu noii săi colegi de la școala gimnazială Humanistisches din Basel, unde a fost înscris la vârsta de 11 ani. În timp ce aceștia veneau la școală în trăsura familiei și îmbrăcați elegant, Carl „se trezea devreme ca să meargă pe jos câteva mile până la școală, căci dura cel puțin o oră și jumătate să ajungă”, străbătând ulițele de țară, pădurile din apropiere de oraș, zona industrială și partea centrală a Baselului. Era îmbrăcat sărăcăcios, murdar de noroi atunci când vremea era urâtă, iar uneori nu avea șosete pe care să le poarte în pantofii tociți.

Suferea din cauza complexului că, spre deosebire de colegii de clasă care cunoșteau limba germană și franceză la perfecție, el nu o știa pe prima și se descurca foarte puțin cu cea de-a doua. Era frecvent certat de profesori pentru comportamente agresive sau ridiculizat pentru că era „sincer, un idiot la matematică”. În clasă, notează Bair, „teama de eșec și sentimentul micimii” îi provocau o „disperare tăcută”. Mai mult, profesorii l-au mutat de la cursurile de desen din cauza „incapacității sale cumplite”. Un adevărat paradox, dat fiind faptul că, mai târziu, expresia propriului inconștient concretizată în mandale și desene minuțios pictate au dat naștere unei opere inestimabile, „Cărțile negre”, în curs de publicare la Editura Trei, „Cartea Roșie”, dar și unui demers terapeutic pentru pacienții săi.

Primul semestru al Facultății de Științe Naturale de la Universitatea din Basel i-a adus o primă perioadă fructuoasă și o evoluție marcată de un adevărat avânt intelectual, devenind mult mai sociabil și mai fericit. Pe lângă cursurile de anatomie și fiziologie din programă, a studiat singur și alte discipline: mitologia, antropologia culturală și religia comparată. După moartea tatălui, fără niciun fel de venit material pentru familie și pentru a continua studiile, Jung a trecut prin impasul și presiunea familiei extinse căreia i se părea o „mândrie prostească” ca tânărul să rămână în școală și să studieze în continuare. Doar ajutorul unchiului patern, de la care a împrumutat o sumă mai mare de bani, returnată în rate, a reușit să îl salveze de la o viață anostă, redusă la o slujbă măruntă de funcționar.

Jung și-a început cariera ca tânăr medic angajat în cercetarea științifică, aparent destinat unei vieți de analize în laborator și de spital. El s-a bucurat din plin și de statutul de profesor la Universitatea din Zürich, unde a devenit foarte îndrăgit de studenți, mai ales pentru că „era întotdeauna foarte bine pregătit și, spre deosebire de majoritatea celorlalți profesori, nu aștepta niciodată până în ultimul moment ca să își facă apariția. Mai degrabă se ducea mai devreme și se așeza în liniște pe o bancă de pe coridor, unde oricine care era interesat de materia lui putea să stea de vorbă cu el sau să pună întrebări.”

Ceea ce îl făcea cu adevărat fericit și contextul în care se simțea în largul său a fost, după cum notează Deirdre Bair, rutina impusă de munca nesfârșită, inclusiv cea de scriitor.

Pe lângă opera publicată în 20 de volume, ultima apariție editorială, „Omul și simbolurile sale”, în colaborare cu discipolii săi, s-a apropiat mai mult de publicul larg. Cartea s-a născut după o propunere inițial refuzată de Jung, dar reconsiderată în urma unui vis pe care l-a avut într-o noapte. Tocmai de aceea capitolul scris de el cuprinde o expunere a conceptelor jungiene, în special cel al visului, și a modului cum celebrul analist a dezvoltat teorii noi de-a lungul carierei sale. Printre acestea s-a numărat importanța relației omului cu inconștientul său, văzut de Jung ca o lume vitală, un univers bogat și profund. „Omului îi place să creadă că este stăpânul sufletului său. Dar câtă vreme nu este capabil să își controleze stările sufletești și emoțiile sau să fie conștient de miliardele de moduri secrete prin care factorii inconștienți se insinuează în planurile și deciziile sale, în mod cert nu își este propriul stăpân”, spunea Jung.