Recenzie realizată de Manuela Nicolae, redactor Editura Trei

Despre dezastre, al patrulea volum din seria Freud despre…, cuprinde două texte ce vor fi de actualitate atâta vreme cât omul va continua să fie ceea ce este. În mod interesant, „Considerații actuale despre război și moarte” este scris la scurt timp după începerea Primului Război Mondial, iar „De ce război?” a fost compus 18 ani mai târziu, la provocarea lui Albert Einstein, în plină înflorire a mișcării național-socialiste în Germania, anticipând, [ca o ironie?], cea de-a doua conflagrație a secolului trecut.

Aidoma unui caleidoscop, mintea noastră face și desface imagini, creează scene fantastice sau caută explicații logice acolo unde nu există decât pura întâmplare. Și pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, o bună parte dintre aceste operațiuni sunt inconștiente, adică persoana în cauză este complet inocentă cu privire la producerea lor. La suprafață apar numai rezultatele, de multe ori criptice… pe care Freud, prin a sa psihanaliză, și-a propus să le traducă cu minuțiozitate într-un limbaj care să poată fi înțeles de noi toți.

Și nu doar sexualitatea a făcut de-a lungul timpului obiectul de studiu al psihanalizei. Să luăm, de pildă, instinctul criminal. Am crede că este apanajul omului primitiv, că omul civilizat l-a eradicat complet și el apare ca o anomalie în anumite cazuri patologice. Dar, nu! Și pentru a-și întări ideea, Freud ne oferă un exemplu din literatură, când, în Père Goriot, „Balzac face aluzie la un pasaj din operele lui J.J. Rousseau, în care acest autor îl întreba pe cititor ce ar face dacă, fără a părăsi Parisul și bineînțeles fără a fi descoperit, ar putea ucide, doar printr‑un pur act de voință, un bătrân mandarin din Pekin, a cărui încetare din viață i‑ar putea aduce un mare avantaj. El dă de înțeles că nu crede că viața acestui demnitar este foarte sigură. «Tuer son mandarin» a devenit apoi o expresie proverbială pentru această disponibilitate secretă, prezentă și la omul de azi.”

Am putea spune că este o cale lungă de la „uciderea mandarinului” și până la îndreptarea unor sentimente de ostilitate împotriva unei persoane dragi nouă. Dar, ca doi poli ai unui același cuntinuum, iubirea și ura se atrag reciproc, arătându-și pe rând fața, spre chinul celui care nu le-a descifrat încă jocul:

„Profanul resimte o groază extraordinară față de posibilitatea de a simți așa ceva [dorințe inconștiente de moarte] și consideră această respingere drept un motiv legitim pentru a nu crede în afirmațiile psihanalizei. Pe nedrept, cred. Nu s‑a intenționat nicio diminuare a vieții noastre iubitoare și nici nu este. Este desigur departe de înțelegerea, ca și de simțirea noastră, să cuplăm astfel iubirea și ura, dar întrucât natura lucrează cu această pereche de opuse, ea este capabilă să mențină mereu trează și proaspătă iubirea, pentru a o asigura împotriva urii care stă la pândă în spatele ei. Ne este îngăduit să spunem că cele mai frumoase etalări ale vieții noastre iubitoare le datorăm reacției împotriva impulsului ostil pe care îl adulmecăm în sânul nostru.”

Asumându-și curajul de a scrie despre negurile sufletului uman, Freud ne ușurează, fiecăruia dintre noi, drumul către noi înșine. Ne deschide o fereastră spre acele lucruri pe care ne ferim să le contemplăm în singurătate, dar care, expuse cu atât umanitate de părintele psihanailizei, încep să ne apară mai clare, mai digerabile, mai capabile de a fi supuse efortului de transformare și civilizare întreprins de conștiință.

De aceea, Despre dezastre este o parte indispensabilă a seriei Freud despre…. „Si vis vitam, para mortem. Dacă vrei să înduri viața, pregătește-te pentru moarte”, parafraza Freud o faimoasă zicală.