Unul dintre pericolele care amenință armonia cuplului este practicarea tehnicii „globului de cristal”.
Vi se întâmplă să presupuneți că, dacă cineva vă iubeşte sau dacă voi iubiţi pe cineva, atunci fiecare dintre voi ştie fără să întrebe ce nevoi are celălalt, ce vrea, ce simte sau doreşte acesta, şi acţionează în consecinţă. Dacă nu acţionaţi aşa înseamnă că nu vă iubiţi partenerul sau că acesta nu vă iubeşte. Adevărul este că, indiferent cât de tare ne iubim, iubirea nu ne ajută să aflăm dacă partenerului îi place spanacul sau cum îl preferă gătit.
Îmi amintesc de un cuplu care venise la mine pentru că soţii erau extrem de nemulţumiţi de căsnicia lor de douăzeci de ani. În timp ce îi ascultam, mi-am dat seama că fiecare încercase să îl critice pe celălalt pornind de la teoria ”globului de cristal”: „Dacă ne iubim cu adevărat, vom şti întotdeauna ce doreşte celălalt”. Şi din moment ce plecaseră de la această premisă, nu îşi puteau pune întrebări unul altuia, căci asta ar fi pus iubirea lor sub semnul întrebării.
Ghiciseră corect în câteva cazuri, dar această soluţie era acum punctul nevralgic al conflictului în care se aflau. Nu ghiceau întotdeauna corect. Cât am lucrat împreună, cuplul a acceptat invitaţia şi îndemnul meu de a vorbi mai deschis. Când am ajuns la partea unde îl rugam pe fiecare să spună deschis ce nu îi plăcea la celălalt, soţul a izbucnit, emoţionat:
„Aş vrea să nu mai găteşti tot timpul spanac!”
După ce soţia şi-a revenit din şoc, a răspuns:
„Eu urăsc spanacul, dar credeam că ţie îţi place. Voiam doar să îţi fac o plăcere”.
Pe măsură ce am reluat problema, am descoperit că, la începutul relaţiei, soţia îşi întrebase soţul ce îi place să mănânce. Iar el a răspuns că orice găteşte ea este bun. Soţia a încercat să afle singură ce mâncăruri îi plăceau soţului. De asemenea, l-a auzit o dată certându-şi nepotul că nu terminase spanacul din farfurie, lucru pe care îl interpretase drept o adevărată pasiune a soţului pentru acest aliment.
Soţul nu îşi amintea acest incident, dar ţinea minte că îşi acuzase sora că nu este capabilă să îşi hrănească bine copilul. Desigur, am pus întrebarea cum se făcea că soţul nu făcea niciun comentariu şi continua să mănânce spanacul pe care îl detesta. Răspunsul a fost că nu dorise să îşi jignească soţia. „În plus”, a adăugat el, „dacă ei îi plăcea, nu doream să îi stric plăcerea”.
Apoi s-a întors către ea: „Dar nu ai observat că mâncam din ce în ce mai puţin spanac?”. „Eu am crezut că voiai să slăbeşti”, a răspuns soţia.
Acest episod a dat naştere la o expresie pe care o foloseau când îşi dădeau seama că intrau în jocul cu globul de cristal: „Aminteşte-ţi de spanac!”
Probabil niciun alt cuplu din lume nu a trăit aceeaşi experienţă, dar părerea mea este că mai toţi aţi trecut prin situaţii similare. Dacă privim în urmă, acest incident pare complet absurd. Şi totuşi, se întâmplă în mod repetat.
Fragment din
de Virginia Satir
Leave a Reply