Decembrie este o lună în care, prin tradiție, vorbim mult despre magie, minuni & miracole. Însă eu vreau să-ți vorbesc despre miracol într-un context în care nu prea folosim cuvântul ăsta: cel al biologiei celulare pentru că citind cartea lui Siddhartha Mukherjee, Cântecul celulei, ăsta a fost cel mai pregnant sentiment al meu: cel al miraculosului. Am citit-o cu emoție, cu nerăbdare, cu abandonare totală, lipsită complet de detașarea și privirea rece, obiectivă, pe care o rezerv de obicei cărților de știință.

Pe scurt, Cântecul celulei își propune să răspundă la o întrebare deconcertantă în simplitatea ei: „Din ce suntem făcuți?”. Răspunsul este și el simplu: din celule. Însă această simplitate este doar aparentă, iar ceea ce urmează să descoperim citind este fascinantul și fabulosul infinit dinăuntrul nostru. Un spectacol al vieții la o scară incredibil de mică, un cosmos de evenimente și descoperiri care se petrec clipă de clipă în noi și pe care nici nu le bănuim și care egalează, sau chiar depășește, celălalt cosmos, cel vizibil, al cerului înstelat de deasupra noastră.

Poate nu ai fi crezut că o carte de biologie celulară care vorbește despre bioetică & inginerie medicală, antibiotice & anticorpi, ovule & neuroni, celule albe & celule roșii, limfocite B & T, mitoză & meioză, fiziologie & patologie celulară, poate fi lectura perfectă lângă bradul de Crăciun, dar eu te încurajez, dragă cititor și dragă cititoare, să-i dai o șansă și să descoperi iarna asta nu doar magia Crăciunului, ci și modul aproape magic în care funcționează corpul nostru și, astfel, să te lași sedus de cântecul celulei…

Îți doresc sărbători fericite și lecturi plăcute!

Cu drag,
Laura Câlțea,
editor non-ficțiune Editura Trei

„Această carte este povestea celulei. Este o cronică a descoperirii faptului că toate organismele, printre care și oamenii, sunt alcătuite din aceste «particule elementare». Este o poveste a modului în care acumulările cooperante și organizate ale unor astfel de unități vii, autonome — țesuturi, organe și sisteme de organe — fac posibile forme profunde ale fiziologiei: imunitate, reproducere, sensibilitate, cogniție, vindecare și reîntinerire. Pe de altă parte, este o poveste a ceea ce se întâmplă când celulele devin disfuncționale, basculându-ne corpurile dinspre fiziologia celulară înspre patologia celulară — funcționarea defectuoasă a celulelor accelerând funcționarea anormală a organismului. În sfârșit, este o poveste a modului în care aprofundarea înțelegerii fiziologiei și patologiei celulare a declanșat o revoluție în biologie și în medicină, o revoluție care a dus la nașterea terapiilor transformaționale și a ființelor umane modificate de aceste terapii.” – Siddhartha Mukherjee