1. „Nu sunt un adept al argumentelor filosofice care se distrează cu propriile complicaţii autoinventate”. Este un bun punct de plecare pentru a spune două cuvinte despre cartea asta şi despre orice carte a lui Jung, căruia îi aparţine fraza. E din ultimul volum verde din seria de opere complete, îngrijită admirabil de Vasile Dem. Zamfirescu la Editura Trei. Cu titlul generic “Psihologia religiei vestice şi estice”, volumul 11 conţine printre altele studiul fundamental “Psihologie şi religie” (1939) şi câteva comentarii fabuloase (pline de  fabulos) la “Cartea morţilor tibetană”, “I Ching” sau “Cartea tibetană a marii eliberări”. Nu vreau să fac vreo recenzie (semi)doctă, inutilă şi întârziată (cu jumătate de secol), vreau doar să fixez relevanţa pentru mine însumi a unor pagini importante, la fel cum un călător nocturn cu trenul îşi notează impresiile dintr-o ţară îndepărtată, pentru a le povesti unor prieteni.

2. Filosofia a ajuns într-adevăr teritoriul de paradă al preţioşilor, abstracţilor şi megalomanilor. Este privită cu suspiciune, pe bună dreptate, pentru că a pierdut legătura cu faptele simple, palpabile, care ne privesc viaţa direct. Este vina “filosofilor”, care n-au altă plăcere şi ocupaţie savantă decât tăierea firului în patru, dar şi vina “publicului” modern, care a pierdut simţul lucrurilor importante. Filosofii s-au izolat în speculaţie pură şi în terminologie absconsă (şi dau iluzia înţelegerii prin îndesare de nume peste nume şi teorii peste teorii), iar publicul a “achiziţionat” la rândul lui o iritare acută faţă de tot ce nu e construcţie facilă sau nou-nouţă, descoperire de ultimă oră, cu aspect “technically corect”.

3. Pentru mine căutarea lui Jung este autentic filosofică pentru că se ocupă de lucrurile esenţiale ale vieţii noastre. Şi face asta fără să adopte pedanteria specifică “gânditorilor” şi fără să abdice de la principiul crucial al experienţei, al trecerii prin fapte. Este o atitudine echilibrată şi incisivă, care merită reamintită într-un moment în care fac legea şi show-ul două atitudini opuse la fel de găunoase: pe de o parte, o exacerbare a misticismelor de tot felul, spiritualisme variate, extrem de sigure pe dogmele lor sincretice, bazaconii măcar prin ton şi gestică, cu rating bun pe televizor şi în fanteziile hollywoodiene, iar pe de altă parte o atitudine superficial-ştiinţifică, cuminte şi seacă, care a creat o mitologie mai puternică decât cea religioasă, fără sensibilitate pentru subiectivitatea căutătorului.

4. Spre deosebire de dogmatismele de tot felul care bântuie umanitatea, autenticitatea lui Jung se vede în nesiguranţa sau distanţa pe care o manifestă chiar în privinţa unor ipoteze esenţiale…

Citeste intreg articolul publicat de Razvan Ilie in Vox Publica