Introducerea în teoriile personalității a lui Robert B. Ewen e mai mult decât pare.

Nu e o simplă trecere în revistă a câtorva nume și concepte culese de ici și colo. Este ditamai tratatul – deștept structurat, o sinteză atractivă a ideilor celor mai importanți teoreticieni ai personalității, de la Freud și Jung la Allport și Bandura, de la Maslow și Fromm la Cattell și Erikson. Un merit al cărții ar fi și presărarea unor anecdotele biografice, fiecare cu ”morala” sa.

Iată o mostră relevantă pentru reținerile psihologilor experimentali față de abisurile psihanalitice:

***

Fragment din:

În 1920, la un an după ce şi-a obţinut licenţa la Harvard, Gordon Allport l-a întâlnit o singură dată pe Sigmund Freud, eveniment pe care urma să-l descrie mai târziu ca pe „un episod traumatic de dezvoltare.” Solicitând în scris şi obţinând o întâlnire „cu îndrăzneala imberbă caracteristică vârstei de 22 de ani”, Allport era nepregătit pentru tăcerea expectativă cu care a fost primit de Freud.

Încercând să destindă atmosfera, el a povestit un incident care s-a petrecut într-un vagon de tramvai pe drum spre cabinetul lui Freud: un băieţel de patru ani manifesta o pronunţată fobie faţă de praf, a cărei cauză părea în mod evident să fie mama dominatoare şi „scrobită” care stătea lângă el. Atunci, Freud l-a fixat cu o privire terapeutică blândă pe tânărul şi destul de îngrijitul Allport, întrebându-l: „Şi acel băieţel erai tu?”

Deşi această întrebare nu era absolut deloc nepotrivită, Allport a reacţionat negativ.

„Simţindu-mă uluit şi oarecum vinovat, am izbutit să schimb subiectul…. Această experienţă m-a învăţat că psihologia adâncurilor, dincolo de toate meritele sale, plonja poate prea în profunzime şi că psihologii ar face bine să acorde o recunoaştere deplină motivelor manifeste înainte de a sonda inconştientul”.