Fumatul contribuie la creșterea numărului de decese cauzate de afecţiuni cardiovasculare, atacuri cerebrale și cancer pulmonar. La acestea se adăugă și alte efecte nedorite ale fumatului: dinţi și degete îngălbenite, tuse, respiraţie îngreunată, oboseală, tegumente pergamentoase și ridate, oboseală. Fumatul reprezintă o formă de adicţie fizică și psihică.

Dependenţa de nicotină reprezintă o problemă reală, iar fenomenele de sevraj pot afecta un număr mare de subiecţi. Studiile au evidenţiat faptul că aproximativ 46% dintre fumători încearcă să se lase de fumat cel puţin o dată pe an, dar fără niciun rezultat (Lewis, 2013, p. 165).

Hipnoza în psihoterapie_C1_site

Dependenţa fizică, nevoia de a face anumite gesturi stereotipe, anturajul, depresia și anxietatea fac extrem de dificil demersul de abandonare a fumatului. Studiile au evidenţiat faptul că între 45 și 60% dintre fumătorii care au utilizat hipnoza în combinaţie cu autohipnoza realizată pe baza unor înregistrări audio au reușit să abandoneze fumatul și au rămas nefumători cel puţin un an după ce s-a realizat intervenţia terapeutică (Lewis, 2013, p. 166). Același autor (Lewis, 2013) este de părere că nu este atât de important cât de mult fumează clientul, ci de cât timp face acest lucru și cât de sincer își dorește să abandoneze fumatul.

Studiu de caz
Martin, de profesie medic, în vârstă de 47 de ani, fuma încă din perioada studenţiei câte două pachete de ţigări pe zi. Clientul a încercat toate metodele de a abandona fumatul, dar fără niciun rezultat (gumă de mestecat, plasturi, ţigări electronice, medicaţie anxiolitică). Condiţia ca tratamentul prin hipnoză să fie eficient este ca subiectul să aibă o motivaţie puternică pentru a se lăsa de fumat. În prima şedinţă de psihoterapie i s‑a explicat clientului în ce constă tehnica, precum şi mecanismele fenomenului de sevraj. Mai precis, i s‑a explicat faptul că dorinţa de a fuma va dispărea imediat după aplicarea tehnicii hipnotice, Această dorinţă nu are numai o componentă fizică, ci ţine şi de aspecte de ordin emoţional, cum ar fi trăirea unor sentimente de frustrare, tristeţe sau anxietate. Diferenţa constă în aceea că subiectul nu va trebui neapărat să aprindă o ţigară atunci când apar astfel de sentimente.

Lewis menţionează faptul că Asociaţia Americană de Pneumologie utilizează următoarea maximă: „Dorinţa trece chiar dacă fumezi sau nu fumezi o ţigară“. Clientului trebuie să i se ofere şi nişte strategii alternative pentru a rămâne nefumător: exerciţii de yoga, sport, hobby‑uri etc.). În cazul clientului nostru Martin, motivaţia de a abandona fumatul este legată de starea de sănătate: a fost diagnosticat cu cancer pulmonar şi a continuat să fumeze după începerea chimioterapiei. Demersul terapeutic a început cu un exerciţiu de respiraţie abdominală lentă, pe ritmul ½ (1 — inspiraţie, 2 — expiraţie sau multipli). În transă hipnotică au fost administrate sugestiile propuse de Spiegel (2004): — „Fumatul este o otravă pentru organismul meu“; — „Am nevoie de corpul meu pentru a trăi“; — „Îi datorez corpului meu respect şi trebuie să am grijă de el“. Clientului i‑au mai fost administrate sugestii legate de avantajele abandonării fumatului: o stare de sănătate mai bună, oprirea evoluţiei bolii, un aspect fizic mai atrăgător şi mai tineresc, dinţi mai albi, respiraţie proaspătă, mai multă energie şi mai mulţi bani. A fost realizat un antrenament mental orientat asupra imaginii ideale de nefumător. A fost utilizată şi o ancoră hipnotică (după Lewis, 2013, p. 171): „Ori de câte ori simţi nevoia să fumezi, strângi puternic pumnul drept şi derulezi în minte avantajele abandonării fumatului“, precum sugestia posthipnotică: „Sunt o persoană nefumătoare“. După șase şedinţe de hipnoză, clientul a relatat faptul că a reuşit să se lase de fumat.

Fragment din noul volum scris de Irina Holdevici și Barbara Crăciun – Hipnoza în psihoterapie