Self-help cu Cioran

Sau despre arta de a nu face nimic.

Dacă te uiți doar imaginea de pe copertă (unde în locul unui cap înflorește un lotus) și la titlu (Stările sufletești. Învățarea seninătății), o să spui că e încă o carte cu yoga și tot soiul de ciudățenii orientale pentru ființele serene. Lucrurile nu stau defel așa. În cartea sa, psihiatrul francez Christophe André, cu o deschidere culturală surprinzătoare, demonstrează că pe lângă tehnicile corporale orientale, și Occidentul poate oferi căi pentru a ne regăsi pacea interioară.

Dacă prima parte a cărții este dedicată nefericirilor, fragilităților și resentimentelor, urmează în a doua jumătate un traseu bogat în sfaturi și sugestii, în care Christophe André demonstrează că nu doar înțelepciunea asiatică, ci și dragostea antică de înțelepciune, exuberanțele romanticilor și crizele existențialiștilor pot oferi căi la fel de viabile pentru buna dispoziție.

O să zâmbiți poate, dar chiar și cinicul și sumbrul Cioran este invocat în acest sens. Într-un elogiu la lenea bine-venită în anumite momente, Christophe André își amintește cum trecând la un moment dat prin fața camerei fiicei sale, care nu-și lucra la temele de casă, a întrebat-o ce face de fapt. ”Nimic”, a răspuns ea. ”Nu faci nimic? Excelent”, a replicat tatăl făcând-o să râdă. ”Poate că am făcut-o să trăiască o experiență de trezire”, spune autorul, citând totodată din Caietele maestrului care l-a învățat filosofia leneviei, Cioran însuși:

Adevărata fericire este starea de conștiință fără referire la nimic, fără obiect, în care conștiința se bucură de imensa absență care-o umple.

Să ne oprim

Iată și alte ”ponturi” pentru o ”viață în deplină conștiință”:

• Să învățăm să așteptăm: nu există timp pierdut, doar timp trăit. ”La coadă, în sala de așteptare, de acum înainte respir, simt ce se petrece în trupul meu. Pentru că nu pot să fac ceva, pot să fiu: să fiu aici, să fiu ceea ce sunt, să mă gândesc la Montaigne și la Goethe și încă la ceilalți care, de secole, au înțeles acest lucru”.
• Să ne oprim. ”Atunci când sentimentul urgenței este cel mai puternic (trebuie să accelerez, să câștig timp), mă opresc. Mă forțez să respir, să-mi îndrept mintea către un detaliu important: cerul, norii, respirația, chipul cuiva pe care îl iubesc. Mă smulg urgenței ca să iau o gură de important.
• Să ne întrebăm dacă avem într-adevăr poftă. O cafea? O emisiune la televizor? O țigară? Sunt pofte sau doar automatisme ori nevoi pentru a rezolva o altă problemă – o tristețe sau o lipsă de iubire?
• Să provocăm mici decalaje în viața de zi cu zi. Exemple: ”să rămânem în picioare respirând liniștit, în ușă, pe unde nu facem decât să trecem” sau ”să ne întindem în patul copiilor ca să vedem ce văd ei pe tavan sau în jurul lor atunci când se culcă”.

Am citat doar o parte din sfaturile lui Christophe André din capitolul dedicat stării de conștiință deplină. Vă așteaptă noi provocări în capitolele dedicate fericirilor, calmului și energiei sau înțelepciunilor și compătimirii.

Din cărțile lui Christophe André, la Editura Trei au mai apărut:

Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile,

Cum să te iubeşti pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi,

Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele (împreună cu François Lelord),

Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi (împreună cu Patrick Légeron).