Cu mult timp în urmă, un asasin de monştri a învăţat cum să umble cu astfel de forţe.

Tatăl său fusese o zeitate care dorise să elibereze lumea de monştri şi, cunoscând nevoia existenţei unui războinic tânăr şi brav care să îndeplinească această sarcină, a venit pe pământ, s-a căsătorit cu o fată tânără şi a plecat după ce ea a rămas însărcinată. Copilul s-a născut şi a crescut devenind un tânăr autosuficient. Mama nu i-a dezvăluit niciodată identitatea tatălui său, în ciuda rugăminţilor fiului, şi astfel a sosit vremea când tânărul a decis să-şi găsească tatăl.

Căutările lui l-au dus într-o călătorie plină de primejdii. S-a confruntat cu multe dificultăţi şi obstacole în drumul său, fiecare punându-i caracterul la încercare, fiecare întărindu-i hotărârea, fiecare sporindu-i capacităţile şi forţele. A trecut timpul şi, cu determinare şi ceva noroc, a ajuns în cele din urmă la palatul tatălui său.

Tatăl a fost atât de încântat să descopere că fiul său adoptase misiunea de a elibera lumea de monştri, încât i-a dăruit un arc şi o săgeată fermecată. Astfel înarmat, tânărul războinic a pornit în căutarea şi eradicarea monştrilor care înspăimântau poporul său.

Fragment din 101 poveşti vindecătoare pentru adulţi. Folosirea metaforelor în terapie de George W. Burns

Nu a străbătut cale lungă şi l-a şi întâlnit pe Monstrul Foamei. Şi-a ridicat arcul şi săgeata, le-a îndreptat către inima monstrului şi a strigat:

— Pregăteşte-te să mori. Multor oameni le e foame din cauza ta. Îi faci să se chinuie şi să simtă un disconfort. Te voi elimina şi îi voi elibera de foame.

Monstrul s-a uitat în ochii lui şi l-a întrebat:

— Sigur asta vrei? Recunosc că le produc un disconfort oamenilor, dar gândeşte-te şi la ce beneficii le aduc. Fără senzaţia de foame, nu şi-ar dori să plece în căutarea hranei lor. Fără foame, ar sta locului şi ar muri. Le dau imboldul de a căuta mâncare şi a supravieţui. Uită-te mai bine la modurile în care aş putea fi util, în loc să încerci să mă distrugi. Încetează să mă vezi ca pe un monstru şi examinează cum aş putea ţine oamenii sănătoşi, mulţumiţi şi fericiţi.

Tânărul războinic a intuit adevărul care rezida în cele spuse de monstru. Poate că nu era chiar atât de monstruos, în definitiv, iar disconfortul pe care-l crea îşi avea şi beneficiile-i esenţiale. Drept urmare, tânărul războinic a cruţat viaţa monstrului, gândindu-se că poate era mai bine să se arate prietenos faţă de el decât să-i distrugă forţa.

Mai târziu, a dat de Monstrul Iernii. Iată un monstru care trebuia cu siguranţă să fie eliminat, aşa că şi-a ridicat arcul şi săgeata.

— Aduci frigul şi întunericul în viaţa poporului meu, l-a provocat. Ne faci să tremurăm de frig şi, uneori, eşti atât de îngheţat încât oamenii mor. Trebuie să te distrug.

— Da, a replicat Monstrul Iernii. Ce spui tu este corect. Aduc eu frigul şi întunericul în vieţile voastre, dar gândeşte-te câtă nevoie aveţi de mine. Aduc şi ploaia care vă umple râurile, vă udă culturile şi vă adapă animalele pe care le vânaţi. Pregătesc drumul pentru căldura şi frumuseţea primăverii. Fără mine, nu ar exista primăvară şi fără primavară animalele de care aveţi nevoie pentru hrană şi îmbrăcăminte nu s-ar împerechea şi nu s-ar reproduce.

Tânărul războinic şi-a dat seama că ceea ce spunea Monstrul Iernii era adevărat. El nu reprezenta numai frigul şi relele, aşa cum îl percepuse mai întâi, ci oferea şi multe de care poporul său avea nevoie. Dacă oamenii s-ar putea bucura de aceste beneficii mai degrabă decât să se gândească doar la frig şi mizerie, vieţile lor ar fi mai bogate. Aşa că i-a cruţat viaţa şi s-a arătat prietenos faţă de el.

Tot continuându-şi drumul, a întâlnit Monstrul Suferinţei.

— Aha! a strigat tânărul războinic. În fine am găsit un monstru de care umanitatea se poate dispensa. Nimeni nu vrea să sufere. Pregăteşte-te să te ucid.

— Ştiu ce gândeşti, a spus Monstrul Suferinţei. Crezi că le produc oamenilor durere inutilă, chin şi nefericire. Consideri că le-ar fi mai bine fără mine. Dar te-ai gândit vreodată la beneficiile pe care le aduc oamenilor? Datorită mie oamenii învaţă, cresc şi se dezvoltă. Îţi aminteşti când, copil fiind, apropiai mâna prea tare de foc şi simţeai durerea căldurii? Suferinţa ta era scurtă, dar ai învăţat din experienţa ta. Acea învăţătură te-a protejat, poate chiar ţi-a salvat viaţa. Oamenii cresc prin suferinţă. Ei învaţă din suferinţa lor. Că mă placeţi sau nu, aveţi nevoie de mine.

Tânărul războinic şi-a schimbat scopul misiunii care-l atrăsese iniţial. Scopul său era acum să se arate prietenos faţă de ceea ce crezuse că erau monştri, căci avea multe de învăţat de la ei.