CHEMAREA CUCULULUI: ”Romanul polițist nu și-a spus încă ultimul cuvânt”

După ce şi-a încheiat formidabila serie Harry Potter, J.K. Rowling n-a abandonat scrisul, dar succesul n-a mai fost cel ştiut, deşi romanul ei „Moarte subită” era onorabil. Să fie numai magia cea care atrage?

J.K. Rowling a insistat şi, sub pseudonimul Robert Galbraith, a publicat anul trecut CHEMAREA CUCULUI, un masiv roman poliţist, o spunem de la început, excelent, primit cu entuziasm de critică.

Chemarea cuculuiDar nici acesta n-a avut o soartă mai bună decât după ce s-a aflat că autorul este inspiratoarea lui Potter. Vânzările au explodat abia atunci. În mod cert sunt motive care ţin nu de scrierea ca atare, ci de conjunctura pieţei, de promovare şi multe altele. Dacă ar fi să caut motive, aş găsi suficiente:

  • tilul este unul neatrăgător şi derutant, nu trimite la nimic – doar pe la mijlocul cărţii apare o măruntă explicaţie (unul dintre personaje îi spunea eroinei „Cuckoo”);
  • coperta primului tiraj a lăsat să se înţeleagă că ar fi vorba de chick lit, de care lumea s-a cam săturat;
  • acţiunea romanului, dens, trenează în prima sută de pagini şi un cititor superficial se poate întreba încotro se va îndrepta acţiunea;
  • numele autorului nu spunea nimic pentru a îndepărta eventualele suspiciuni.

Toate s-au schimbat când s-a aflat cine a scris cartea. Dar meritul principal este al romanului însuşi, unul, spuneam, remarcabil. Acţiunea este extraordinar ghidată, stilul – copleşitor, cum poate arăta numai un autor bine aşezat şi nu un debutant.

Un topmodel celebru îşi găseşte moartea căzând în zăpadă de la un balcon dintr-un cartier select al Londrei. Se presupune că fata s-a sinucis. Dar fratele ei refuză să accepte concluzia poliţiei şi îl angajează pe detectivul particular Cormoran Strike să se ocupe de caz. Acesta este un personaj cu totul ieşit din comun – veteran al războiului din Afganistan, în care şi-a pierdut o parte dintr- un picior, cu o viaţă dezordonată şi o situaţie financiară precară. Dar cu o minte atât de ascuţită încât pătrunde adânc în lumea tinerei top model şi a celor care o înconjurau, oricâte primejdii are de înfruntat. Surprizele se înşiruie una după alta, pe la jumătatea cărţii te întrebi încotro se va îndrepta autorul. Personajele sunt extrem de vii, atmosfera Londrei  – cum rar se întâmplă în romanele de azi.

Un roman poliţist care te convinge că genul acesta de literatură poate fi fermecător şi nu şi-a spus încă ultimul cuvânt.

Recenzie publicată de Stelian Țurlea în Ziarul de Duminică,

suplimentul cultural al Ziarului Financiar

     

RECOMANDĂ

Anteriorul

Părintele eficient: Cum NEGOCIEZI cu un copil de 10 ani?

Urmatorul

Ai avut vreun simptom? – Niciunul… dar a fost atât de plictisitor!

2 Comments

  1. IB

    Da, un roman politist excelent, tocmai l-am terminat de citit. Sper ca la Gaudeamus 2014 (sau mai devreme) sa ne oferiti si traducerea urmatorului titlu din serie, „The Silkworm”. Pastrand coperta editiei britanice, daca se poate.

Lasă un răspuns

 

© Copyright 2015 | Editura trei