Billy, un băiat de patru ani, a fost descris de către părinţii lui ca fiind foarte activ. Educatoarele se plânseseră în mai multe rânduri părinţilor că Billy era agresiv fizic faţă de alţi copii.
Îi era dificil să‑şi facă prieteni şi să‑i păstreze din cauza abilităţilor lui sociale deficitare şi a incapacităţii lui de a interacţiona în mod adecvat cu alţi copii. Billy părea să aibă un mediu familial stabil. Se bucura de luxul unei mame casnice şi de stabilitatea unor părinţi iubitori şi grijulii, ambii cu studii superioare. Cu toate acestea, ei nu‑şi puteau da seama de ce fiul lor manifesta asemenea tendinţe agresive.
Am decis să folosesc abordarea nondirectivă pentru a înţelege mai bine comportamentul lui Billy. I s‑a oferit cutia cu animale şi a fost încântat să se joace cu conţinutul acesteia. Joaca lui a devenit foarte intensă, existând multe lupte între animale. A pus în scenă foarte multe conflicte. Am observat că exista un tigru foarte fioros, care se lupta cu toate celelalte animale şi părea să câştige de fiecare dată. Spre sfârşitul şedinţei am pus întrebări.
Consilierul: Dacă ar trebui să fii unul dintre aceste animale, care dintre ele ai alege să fii?
Billy: (Afişând un zâmbet larg şi mult entuziasm) Acesta! Tigrul!
Consilierul: Cum se face că ai alege să fii tigrul?
Billy: (Foarte mândru) Pentru că este activ! Eu sunt foarte activ!
Consilierul: Cine spune că eşti activ?
Billy: Mama spune asta. Dar chiar sunt, pentru că aşa vreau să fiu.
Consilierul: Ce înseamnă să fii activ?
Billy: Înseamnă să te baţi.
Consilierul: Îţi place să fii activ?
Billy: Da, dar nu neapărat să mă bat.
Consilierul: În ce fel îţi place să fii activ?
Billy: Îmi place doar să scot răgete!
A fost destul de evident că Billy a auzit că este etichetat drept activ. Acest lucru nu este neobişnuit. Mulţi părinţi îşi etichetează cu afecţiune copiii ca fiind „activi“, „hiperactivi“ sau, aşa cum am văzut scris pe tricoul unui bebeluş, „Vine Beleaua!“. Dar chiar şi copiii mici încep să dea un înţeles acestor etichete. După ce a auzit cuvântul activ asociat atât de des cu numele său, Billy a început să‑şi internalizeze propria concepţie legată de acest cuvânt. Billy a asociat termenul activ cu lupta. A fost o profeţie autoîmplinită. Billy s‑a manifestat ca fiind activ cu alţi copii prin agresivitate fizică. El pur şi simplu a crezut că trebuie să fie activ pentru că aşa îl defineau alţii. Dar afirmaţia „Îmi place doar să scot răgete“ însemna „Vreau doar să fiu auzit; vreau doar să fiu observat“.
Mama lui Billy a fost încurajată să nu mai folosească eticheta „activ“ şi să le ceară acelaşi lucru celorlalte persoane care comunică frecvent cu Billy. Încet, Billy a început să înveţe moduri adecvate de socializare, pe măsură ce am început să reformulăm pozitiv înţelesul termenului activ.
Fragment din
101 tehnici favorite ale terapiei prin joc,
vol. coord. de Heidi Gerard Kaduson și Charles E. Schaefer
Leave a Reply