PARTEA  a II-aPP_Invata sa iti controlezi durerea_site

  1. Revenind la psihoterapie, ce schimbare resimțiți dvs, ca psihoterapeut, la nivelul percepției din România asupra acestui domeniu, în ultimii ani?

Mă bucur să spun că există o schimbare clară a percepției faţă de acest domeniu în ultimii 20 de ani. La ora actuală există clienți ce vin în psihoterapie, oameni care sunt foarte bine informați, care citesc literatură de specialitate, ceea ce este o mare bucurie pentru mine. Totodată, există clienți care vin nu numai pentru că au o problemă de rezolvat, – cum ar fi cea legată de o durere cronică, subiectul nostru de azi-, ci pentru că doresc să se cunoască pe ei înşişi, să înțeleagă mai multe despre ei și să înveţe să îşi utilizeze resursele şi abilităţile mai bine. Cred că acest interes acordat domeniului psihoterapiei este și un rezultat al faptului că oamenii au început să viziteze alte țări, unde a merge la psihoterapeut şi a lucra cu tine însuţi este deja un mod de viață firesc. Sigur că sunt și clienți care sunt trimiși de aparținători din varii motive și care nu sunt întotdeauna foarte „bucuroși” de acest lucru. Ţine de situația clientului și de interacțiunea cu psihoterapeutul astfel încât să se poată ajunge la un numitor comun și problemele să poată fi rezolvate în mod pozitiv, acolo unde acest lucru este posibil. Consider că oamenii au înțeles că profesiunea de psihoterapeut nu este identică cu cea de medic psihiatru; fiecare are scopurile şi modalităţile sale de tratament specific, ambele conlucrând în zona serviciilor de sănătate.

De asemenea, oamenii au înțeles că rolul psihoterapeutului este acela de a te asculta activ, de a te însoți în rezolvarea situaţiilor problematice prin utilizarea unui set de tehnici adecvate, de a te informa corect, ştiinţific, la zi, despre problema adusă în cabinet, şi mai ales de a rezona autentic şi eficient, într-un angrenaj complex şi unic, acela al unei relaţii terapeutice faţă în faţă.

 

  1. Vorbind despre acest aspect, există și credința că, vorbind cu prieten despre o problemă este poate mai comod și de ce nu, mai ieftin decât investiția într-o terapia practicată într-un cadru formal.

Relaţia terapeutică nu este o relaţie de prietenie. Fiecare dintre acestea are menirea sa, obiectivul său, rolul său. Ne putem pune câteva întrebări: cunoaște prietenul, în situația în care nu are pregătirea de specialitate ce să facă, cum să te ajute cu adevărat când vii la el şi îi povestești ceva grav despre tine? Oare relaţia de prietenie îți oferă ajutor în ameliorarea simptomului?  Cunoaşte prietenul tehnici prin care să te ajute să te raportezi altfel la situația ta și să îţi găsești cele mai potrivite soluții, în acord cu tine? Consider că cel mai potrivit este să privim cele două tipuri de relaţii printr-o lentilă corectă, cunoscând şi înţelegând ce înseamnă fiecare dintre acestea.

 

  1. Legat de percepție, ce este hipnoza, cum este folosita in terapie și ce beneficii aduce?

 

Hipnoza clinică se adresează ameliorării unor simptome cu care se prezintă clienţii în cabinetul de psihoterapie. În fapt, hipnoza reprezintă o relaţie interpersonală care se construieşte între client şi hipnoterapeut şi are în spate un volum de cercetări teoretice şi empirice cu rezultate evidente, nu este vorba despre o tehnică inventată peste noapte. În anii 1950 ea a fost introdusă ca materie în facultățile de medicină din SUA. Subliniez faptul că hipnoza este o metodă adjuvantă care face parte dintr-o intervenție psihoterapeutică, nu este o terapie în sine.

Este bine de precizat că intervenţia hipnoterapeutică se face doar pentru anumite simptome, că aceasta este precedată de explicaţii legate de derularea procedurii; de asemenea, persoana nu va resimţi nici un fel de senzaţii dezagreabile şi acest lucru se va face doar pe baza consimţămîntului clientului, după o evaluare clinică amănunţită. Este bine să facem diferenţa dintre ceea ce se numeşte „hipnoză de estradă”, adică cea care servește zonei de divertisment și hipnoza clinică, cea pe care o practicăm în cabinetul de psihoterapie, ori în situația unei cercetări, în anumite condiții experimentale. Hipnoza de estradă este prezentată în spectacole de televiziune, chiar în săli și a avut obiectivul de a distra oamenii, pe când cea hipnoza clinică reprezintă un puternic instrument medical. Ceea ce vedem la televizor se desfășoară pe baza unui scenariu bine stabilit de dinainte.

Punctual, legat de subiectul nostru – durerea cronică – am arătat deja că durerea se poate manifesta și în absența unor leziuni sau procese patologice ale organismului, cauzele acesteia fiind de natură psihologică. În acest sens, controlul durerii fără a face apel la analgezice se poate realiza cu ajutorul hipnozei. Oamenii au anumite condiţionări de natură inconștientă care pot reprezenta resurse potențiale. De exemplu, momentele de relaxare oferite de transa hipnotică vor conferi clienților un sentiment de autocontrol asupra corpului lor și le vor reda speranța că sunt capabili să învingă durerea. Și în acest fel, hipnoza reprezintă un punct de plecare foarte bun pentru acceptarea durerii și pentru schimbare.