Micul Pierre a fost conceput în ciuda dorinței mamei. Părinții săi trăiau logodiți de cîțiva ani, dar mama nu dorea să se căsătorească. În cele din urmă tatăl a lăsat-o gravidă, pentru a forța oficializarea relației. Femeia a fost dezgustată de felul în care i s-a forțat mâna, dar nu și de faptul că urma să aibă un copil.

Ajuns în cabinetul psihanalistei Françoise Dolto (foto), băiatul desenează un peisaj care semăna leit cu negativul unui film fotografic: fețele și soarele erau colorate în negru, hainele erau albe. În interpretarea lui Françoise Dolto, desenul reprezintă lumea ”în negativ” ­- așa cum i-a fost dată lui Pierre încă dinainte de a veni pe lume – o prelungire a doliului mamei.

Împovărați cu traumele și neîmplinirile părinților, adesea nu copiii, ci părinții sunt problema. Cam aceasta este axioma din volumul Dificultatea de a trăi. Povestiri psihanalitice despre copii:

Când un copil nu este bine, în realitate copilul nu este bolnav, el încearcă doar să ne vorbească, să ne spună ceva prin propriul trup. Corpul este limbaj, iar prin anumite disfuncții sau tulburări ale stării de sănătate, copilul vorbește despre starea de armonie dintre mama și tatăl lui, în măsura în care aceștia se proiectează în el.

sau:

Lumea s-a întors pe dos. În toate timpurile istorice, copilul se mândrea, să lăuda, cu realizările părinților lui. Astăzi, dimpotrivă, copilul trebuie să poarte întreaga povară a insatisfacțiilor și a neputințelor părinților. Copilul este când dușmanul direct, dacă  face de rușine familia prin eșecurile sale, când stindardul falnic, dacă se umple de onoruri, de note, de succese, de victorii

Vezi aici toate cărțile lui Françoise Dolto traduse la Editura Trei