”Între swingers domneşte o atmosferă respectuoasă, de bibliotecă”

  

Aveaţi impresia că Anglia este un monument al conservatorismului şi al tabuurilor? Credeaţi că dacă Londra este un adevărat Babilon emancipat al culturilor, provinciile au rămas conformiste şi tradiţionaliste? Ei bine, Daniel Davies contribuie la surparea unor asemenea prejudecăţi scriind un roman (Insula voaiorilor) în care localnicii împrejurimilor capitalei britanice dovedesc că au preocupări destul de neconvenţionale, deşi oneste în esenţă, în ciuda stigmatizării morale şi chiar legislative pe care o suferă.

  

 

 

Faceţi cunoştinţă cu Jeremy Sheperd, poreclit Shep, un individ de 39 de ani care trăieşte cu părinţii, la două ore de Londra şi are o slujbă măruntă la serviciul civil de analiza datelor demografice. (…)

Pentru Shep, sexul nu este doar o nevoie fiziologică, adică nu se află la baza piramidei întocmite de Maslow, ci este o nevoie plasată în vârf, o formă de a da sens vieţii, atâta timp cât îţi aduce recompense punctuale şi generoase (spre deosebire de orice altă activitate socială). Aşa ajunge Shep în lumea voaiorilor şi a swingerilor, comunitatea subterană, clandestină care caută plăcerea mai simplă sau mai sofisticată a sexului de ocazie, în grup, fără obligaţii, dar întotdeauna consimţit, prin parcările provinciei supravegheate la tot pasul de camere de luat vederi.

 

 

    

Departe de a fi o preocupare asumată de vagabonzi, drogaţi, nimfomani sau tulburaţi mental, comunitatea swingerilor cuprinde oameni cu cele mai variate rase, vârste, profesii (de la agenţi imobiliari, funcţionari, cântăreţi şi până la pensionari) şi pare să aibă o adevărată cultură care implică forumuri şi mijloace conveţionale de semnalizare şi recunoaştere. Aşa cum surprinde Shep, în cadrul unei partide de sex între swingers domneşte mai degrabă o atmosferă respectuoasă, de bibliotecă, o disciplină, un grad de civilizare care implică adoptarea unui cod al bunelor maniere. (…)

Iar dacă nici poliţia, nici bătăuşii şi nici chiar investigaţia tabloidelor nu îl vor descuraja pe Shep să-şi trăiască visul simplităţii vieţii prin plăcere sexuală, surpriza de la finalul romanului îl va înspăimânta suficient de mult… Până la urmă, chiar şi când ai devenit un exhibiţionist cu experienţă, capabil să întreţii o partidă de sex oriunde şi oricând nu poţi spune şi că accepţi orice fel de partener.

În fond, orice reinventare de sine îşi are limitele ei…

FRAGMENTE DIN RECENZIA LA VOLUMUL INSULA VOAIORILOREd. Pandora M (”LIMITELE REINVENTĂRII DE SINE”, Stere Sever Gulea, libris.ro).

 

Mai citește pe aceeași temă:

Voaiorism într-o lume obsedată de control

”Marie Claire” a acostat pe insula voaiorilor

  

 

Previous

Patru plăceri pe zi… cel puţin!

Next

Te urăsc, dar te iubesc. 101 mecanisme de apărare

2 Comments

  1. Din cand in cand chiar si editurile au parte de acte ratate… nu ne suparam, se mai intampla! Problema ramane doar aceea de a nu-l contraria pe dl Stere Gulea prin faptul ca-i atribuim materiale care nu se ridica la valoarea profesionala a dansului.

    • Victor

      Cu scuzele de rigoare, as glumi puțin si aș spune că de vreme ce regizorul sus-numit îmi este drag, înseamnă ca nici recenzia nu mi-a displacut :). Deci e un act ratat ”de bine”. Multumesc pt. atenționare! (Victor Popescu)

Leave a Reply to Victor Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén