Când hinduşii construiesc un templu, lasă un colţ neterminat; numai zeii pot face ceva perfect, omul nu poate niciodată.
Este mult mai bine să ştim că nu putem fi perfecţi, deoarece atunci ne simţim mult mai bine.
Ce ar deveni lumea dacă toţi oamenii ar fi adaptaţi? Ar fi insuportabil de plictisitoare. Trebuie să existe oameni care se comportă greşit; ei servesc celor normali drept ţapi ispăşitori şi ca obiect de interes. Gândiţi‑vă numai cât de recunoscători suntem pentru romane poliţiste şi ziare, pentru că putem să ne spunem: „Slavă Domnului că nu sunt ca individul care a săvârşit crima, eu sunt o creatură absolut nevinovată.“ Te simţi mulţumit întrucât cei răi au făcut‑o pentru tine.
Aici rezidă sensul mai profund al faptului că Christos a fost răstignit ca Mântuitor între doi tâlhari. Aceşti tâlhari erau şi ei, în felul lor, nişte mântuitori ai omenirii, ei erau ţapii ispăşitori.
Fragment din Viaţa simbolică de C.G. Jung
Leave a Reply