Este bine să ne lăudăm copiii?
Peggy Drexler, psiholog cercetător şi autor, a scris un articol intitulat „Cheia succesului pentru creşterea unor copii cu încredere în sine? Nu le mai faceţi complimente!“. În acest articol ea face afirmaţii precum: „Lauda devine un drog pentru copii“. Mai spune şi că „studiile pe copii şi familii ne‑au arătat că, într‑adevăr, lauda are efectul opus celui intenţionat“. Răspunsul ei la această situaţie: nu‑i mai lăudaţi pe copii.
Criticii laudei adeseori menţionează cercetări de laborator care arată că, după ce un copil are un eşec, el va răspunde diferit la diferite tipuri de laude. De exemplu, un studiu a arătat că atunci când copiii sunt lăudaţi cu privire la inteligenţa lor (de exemplu, „eşti deştept“) după ce înregistrează un eşec, în mod frecvent ei aleg să rezolve probleme mai uşoare după ce primesc o asemenea laudă, nicidecum să se provoace cu unele mai grele. Mai concret, doar 34% dintre copiii care au fost lăudaţi cu privire la inteligenţa lor aleg să facă probleme mai grele, procent care este mai mic decât cel al copiilor care nu au primit niciun fel de laudă (circa 50%).
Fragment din Mari mituri despre dezvoltarea copiilor de Stephen Hupp și Jeremy Jewell
Dacă ne oprim aici, putem presupune că ar trebui să nu‑i lăudăm deloc pe copii. Totuşi, copiii care au fost lăudaţi cu privire la efortul lor (de exemplu, „ai muncit mult“) au fost mai înclinaţi să rezolve probleme mai grele (respectiv 92% dintre aceştia). Astfel, în acest studiu lauda efortului a fost mai eficientă decât lipsa oricăror laude, doar că este numită de obicei „încurajare“ şi nu „laudă“. De exemplu, criticii laudei îi sfătuiesc pe părinţi să folosească expresii ca: „Ai făcut o treabă bună la testul de ortografie“ şi „Este o poveste foarte frumoasă“, dar noi spunem că acestea sunt doar altfel de laude.
Leave a Reply