Chiar își dau seama părinții când copilul lor este deprimat?
Cu toate că cei mai mulţi dintre părinţi au impresia că sunt „în rezonanţă“ cu stările emoţionale ale copilului lor, acest lucru poate să nu fie întotdeauna adevărat. În zeci de studii realizate în ultimele câteva decenii, cercetătorii au arătat că părinţii sunt surse de informaţii destul de precare cu privire la identificarea depresiei la propriii copii. De exemplu, părinţii au tendinţa de a raporta mult mai puţine simptome de depresie la copiii lor (în cazul în care depresia copilului este descoperită) în comparaţie cu nivelul simptomelor pe care copiii înşişi le raportează .
Numeroase studii au constatat că simptomele depresiei la părinţi sunt în mod semnificativ legate de observarea depresiei la propriii copii. Într‑un asemenea studiu, mamele cu unele simptome de depresie au evaluat comportamentul copilului lor pe înregistrări video, iar apoi aceleaşi înregistrări au fost evaluate în mod independent şi de specialişti participanţi la cercetare, care nu îi cunoşteau pe copii . În comparaţie cu scorurile cercetătorilor, mamele şi‑au evaluat copilul ca având mai multe emoţii negative în înregistrarea video.
Cu alte cuvinte, părinţii cu depresie îşi pot privi copiii prin „ochelarii depresiei“ şi îi pot vedea ca fiind şi ei depresivi, chiar dacă nu sunt. O constatare interesantă a cercetătorilor a fost aceea că părinţii sunt surse de informaţii mai bune atunci când copiii au probleme de comportament perturbator (de exemplu, agresivitate), spre deosebire de problemele de dispoziţie (de exemplu, anxietate şi depresie). Această constatare poate avea sens dacă se are în vedere că problemele de comportament perturbator sunt mult mai uşor de observat, în timp ce observarea stărilor de depresie este mult mai dificilă.
Fragment din MARI MITURI DESPRE DEZVOLTAREA COPIILOR
Leave a Reply