19 cazuri inedite din psihoterapia românească

     

Existența a cât mai multor colecții de povestiri terapeutice este extrem de benefică pentru aproape toate părtile implicate.

  • Pentru publicul larg – oricine poate realiza citind astfel de cărți că limitele psihismului uman sunt atât de largi încât încap o mulțime de show-uri suprarealiste, idei ”mărețe”, OZN-uri sexy cu extratereștri obsedați sexual, în general, trasee logice cu totul și cu totul aparte de ceea ce practicăm noi ca logică uzuală, zilnic.
  • Este benefic și pentru publicul profesionist (studenți în domeniu, psihoterapeuți, viitori psihoterapeuți) – îmbogățirea experienței, informarea și eventual preluarea a noi instrumente de lucru și a unor tehnici diferite.

Un alt lucru pe care specialiștii îl vor ințelege este că undeva pâna in jurul vârstei de 70-80 de ani vor putea alege cu ușurință exemple de cazuri senzaționale, ieșite din comun. Dacă în Mumia de la masa din sufragerie aproape toți autorii (cei care relatează cazurile, psihoterapeuții) au în jurul vârstei mai sus menționate, cazurile prezentate în volumul Povestiri de psihoterapie românească de terapeuții de la noi (relativ tineri, având în vedere că psihoterapia e o meserie tânără la noi) prezintă cazuri mai mult sau mai puțin ieșite din comun (cu două sau trei excepții, cu toții sunt la maxim 10 ani de experiență).

  

   

Povestiri de psihoterapie românească ne impărtășește situații terapeutice speciale, fie prin dificultatea lor, fie prin rapiditatea soluționării lor, fie prin schimbările spectaculoase prin care clienții au trecut, transformându-se concret în alte persoane.

Pasionații de psihanaliză vor citi în mare confort această carte, câțiva reprezentanți de seamă în România dezvăluind povești fascinante: Vasile Dem. Zamfirescu și Augustin Cambosie (elita psihanalizei românești) reușesc să iasă din paradigma școlii pe care o reprezintă, făcând intervenții extrem de spontane și de variate.

Vlad Grigorescu, terapeut adlerian, povestește cu nonșalanța (această impresie este cauzată de talentul de narator pe care autorul îl are) și cu mult profesionalism atunci cand ne-o prezinta pe Mara, care pare să-l fi împins pe iubitul ei la sinucidere. E vorba însă de o nonșalanță benefică, ce oferă speranță, șansă și flexibilitatea înțelegerii că orice eveniment (obiectiv, extern sau psihic) poate fi depășit, metabolizat și că oricine are resursele necesare normalității de care are nevoie.

Cognitiviștii demonstrează prin tehnica lor la ce nivel de științificitate poate ajunge psihologia – ei le cer clienților să-și contabilizeze în tabele excel gândurile, reacțiile, comportamentele, să facă adunări și scăderi, echipa (psihoterapeutul și clientul) analizând datele și generând noi și noi operații de ajustare.

 În final, se conturează poate pentru prima dată un tablou mai cuprinzător al psihoterapiei românești, un tablou ce se prezintă extrem de dinamic, de viu, care evoluează, se perfecționează și surprinde prin eficiența intervențiilor de care este capabil.

Recenzie de MIHAELA COSTEA, psihoterapeut în formare