Xavier-Marie Bonnot, doctorand și pasionat de istorie, a studiat sociologia și apoi a obținut un master în literatura franceză.

Cu așa un rezumat al realizărilor academice nu e de mirare că toate cele trei domenii se regăsesc în romanul său Țara uitată de timp, unde cititorul ajunge să fie purtat fără voie prin lumea contemporană aparținând Marsiliei și cea a istoriei aparținând papuașilor aflați în prag de creștinare, cele două întretăindu-se ca brațele unui râu care se revarsă în cele din urmă, odată cu deznodământul, în Papua Noua Guinee de azi.

Bonnot îl aduce în scenă pe Michel de Palma, personajul său fetiș, un polițist atipic aflat în pragul retragerii din cadrul poliției, pasionat de operă și mare amator de artă, antrenat în soluționarea unei crime bizare. Cu cât acesta se avântă mai mult în anchetă cu atât pătrunde mai mult într-o lume exotică, a papuașilor și a artefactelor aparținând vânătorilor de capete.

Țara uitatăUnul dintre ochi este sculptat plecând dintr-o spirală, celălalt alcătuieşte o gaură perfect rotundă. Tuşe de vopsea neagră, fine ca nişte tatuaje, pleacă de la baza nasului şi de la colţurile buzelor, urcând în ample motive sinuoase până la marginea de sus a frunţii. Kaïngara îl lămureşte că liniile negre amintesc de vârtejurile fluviului Sepik, locul unde se odihnesc duhurile. Partea din spate a craniului e împodobită cu păr negru, des, atent pieptănat.

Pornind de la cadavrul a cărui față este ascunsă de o mască tribală, rana fatală produsă de un obiect necunoscut și citatul subliniat din cartea lui Freud, de Palma începe să pună cap la cap puținele indicii pe care le are (…)

     

Citește continuarea recenziei pe BookBlog.ro.