Grupările sau înserierile de hazarduri par, cel puțin pentru înțelegerea noastră de astăzi, absurde și, pe deasupra, situate în întregime în sfera accidentului.

Fragment din:

Dinamica inconstientuluiExistă firește și cazuri al căror caracter ”întâmplător” ar putea da naștere la îndoieli.

Spre a da un exemplu din multe altele, iată ce caz mi-am notat pe 1 aprilie 1949:

  • Azi e vineri. La masa de prânz avem pește.
  • Cineva amintește în trecere de obiceiul „peștelui de aprilie“ (1).
  • În cursul dimineții mi-am notat inscripția: „Est homo totus medius piscis ab imo.“ (2)
  • După-amiază o fostă pacientă, pe care n-am mai văzut-o de luni de zile, îmi arată câteva imagini extrem de expresive cu pești, pe care le-a pictat între timp.
  • Seara mi se arată o broderie care reprezintă monștri marini semănând cu niște pești. Pe 2 aprilie, în cursul dimineții, o fostă pacientă pe care n-am mai văzut-o de mulți ani îmi povestește că a avut un vis în care, stând la marginea unui lac, a văzut un pește mare care înota direct spre ea și care a „acostat“, ca să zic așa, la picioarele ei.
  • În această perioadă mă ocup de o cercetare privind simbolul istoric al peștelui. Doar o singură persoană din cele care intră aici în discuție știe despre asta.

În acest caz e la îndemână bănuiala că e vorba de o coincidență semnificativă, de o legătură acauzală. Trebuie să mărturisesc că această acumulare m-a impresionat. Avea pentru mine un anume caracter numinos. După cum se știe, în astfel de împrejurări ne place să spunem: „Dar asta nu poate să fie doar un simplu hazard“, și nu ne dăm seama ce spunem cu asta.

—–

(1) În germ. Aprilfisch sau Aprilscherz (gluma de aprilie) se referă la obiceiul păcălelilor de 1 aprilie. (N.t.)

(2) Omul total este pește de la brâu în jos.