Scopul dorinței sexuale este fuziunea, dar aceasta nu vine doar dintr-un apetit sexual, doar din necesitatea de descărcare a tensiunii dureroase.

Arta de a iubi

Dorința sexuală poate fi stimulată de anxietate și singurătate, de dorința de-a cuceri și de-a fi cucerit, de vanitate, de dorința de-a răni și de a distruge, la fel de mult precum poate fi stimulată de iubire. Dorința sexuală poate aparent să se combine cu orice emoție puternică, nu numai cu iubirea, și să fie stimulată de către aceste emoții puternice.

Fragment din Arta de a iubi de Erich Fromm

Pentru că dorința sexuală este însoțită, în mințile majorității oamenilor, de ideea de iubire, aceștia sunt ușor induși în eroare conchizând că se iubesc unii pe alții atunci când se doresc reciproc din punct de vedere fizic. Iubirea poate inspira dorința de unire sexuală și în acest caz relației fizice îi lipsește lăcomia, dorința de-a cuceri sau de-a fi cucerit, dar este amestecată cu tandrețe.

Dacă dorința de unire fizică nu este stimulată de iubire, dacă iubirea erotică nu implică de asemenea și o iubire frățească, ea nu duce la unire decât în sensul trecător, orgiastic. Atracția sexuală creează, pentru un moment, iluzia unirii, dar fără iubire această unire îi lasă pe străini și mai departe unul de celălalt decât înainte, uneori făcându-i să le fie rușine unul de altul, sau chiar făcându-i să se urască, pentru că atunci când iluzia dispare, ei își simt înstrăinarea chiar și mai acut decât înainte. Tandrețea nu este deloc, așa cum credea Freud, o sublimare a instinctului sexual, ci un rezultat direct al iubirii frățești, existând atât în formele fizice cât și în formele nonfizice ale iubirii.