3 minute de meditatie„Unde mi-e durerea?
Nu mai este.
E doar un murmur
Pe buză de soare.“
PAUL FORT

Emoțiile noastre nu vorbesc, însă se exprimă! Și o fac prin senzații corporale, comportamente și gânduri automate, radicale și simplificate. În mod analog, nici noi nu vom putea să ne calmăm sau să ne diminuăm emoțiile doar prin cuvinte. Va trebui să ne folosim corpul. Aici ne întâlnim cu unul dintre cele mai dificile demersuri din viața psihică: distanțarea de gândurile încărcate, saturate de emoțiile în care credem, la care aderăm și pe care nu le putem nicicum împiedica sau expulza. Astăzi se consideră că această distanță necesară se obține mai degrabă dacă ne deschidem spre stările emoționale, dacă le observăm, și nicidecum dacă ne îndârjim să le suprimăm sau, mai rău, dacă ne lăsăm copleșiți de ele.

Emoțiile noastre, chiar cele neplăcute, nu sunt pe post de „buruieni“ crescute în mintea noastră. Ele fac parte din ecologia noastră psihică. Ar fi de dorit să începem prin a le accepta, dar aceasta presupune conștientizarea lor. Printr-un mecanism absolut natural, emoțiile tind să se impună asupra noastră; iar noi trebuie să acționăm asupra influenței lor, și nu asupra prezenței lor.

De altfel, scopul a ceea ce numim în psihologie „reglare emoțională“ nu este vidul, zen-ul sau calmul. În orice caz, nu de la început sau nu în mod direct. Scopul este conștientizarea, limpezirea, luciditatea.

EXERCIȚIU

Aveți ceva pe suflet în clipa aceasta?
Ceva care vă agasează, vă îngrijorează, vă îndurerează?
E perfect, cel puțin pentru exercițiul nostru de astăzi…

Concentrați-vă asupra respirației voastre, verificați dacă aveți postura dreaptă și dacă umerii vă sunt traşi înapoi, astfel încât respirația să curgă de la sine, fără nicio dificultate…

Lăsați-vă pătrunși de tot ceea ce ține de emoția pe care o simțiți: amintirea evenimentului care a provocat-o, gândurile și crispările însoțitoare… Urmăriți ce se petrece în corpul vostru: cum reacționează la această emoție dureroasă? În meditația conștientizării depline există două atitudini fundamentale pentru a aborda și a trece printr-o emoție dureroasă…

Prima atitudine constă în crearea unui spațiu interior care să permită conștientizarea globală a emoției; conștientizarea globală, respectiv conștientizarea
gândurilor și a imaginilor mentale, dar și a respirației, corpului, impulsurilor…

A doua atitudine constă în a îmbrățișa această experiență emoțională globală, începând prin a o accepta ca atare și prin a o lăsa să existe. Pentru a depăși o suferință sau un disconfort, trebuie mai întâi să îi admitem existența în noi, să admitem că este acolo, în interiorul nostru. Nu putem pleca dintr-un loc în care nu am acceptat niciodată să mergem: și, tot așa, nu ne putem elibera de o suferință pe care nu am acceptat-o, nu am recunoscut-o, nu ne-am asumat-o niciodată…

Să rămânem împreună cu emoția… Să-i urmărim toate ramificațiile răspândite în corpul și în mintea noastră…
Să-i spunem pe nume, să o studiem; nu trebuie să încercăm să o modificăm sau să o alungăm înainte de a o fi explorat, înțeles, îmblânzit…
În cele mai multe cazuri, în acest spațiu deschis și liniștit al conștiinței noastre, caracterul dureros al emoției și al tuturor manifestărilor asociate va începe, încet, să se estompeze… Și poate, acum, vom discerne mai bine ce este de făcut…

SFATURI

• Când sunt tulburat, contrariat, îngrijorat, prima preocupare este să nu trec la altceva ca să scap, să mă eliberez, să mă simt ușurat. Din contră, dacă am timp, urmăresc ce se întâmplă în mine. Ce fel de emoție m-a cuprins? Cum se manifestă? Spre ce mă îndeamnă?

• Pare foarte simplu, dar e evident că nu este așa: asemeni gândurilor, emoțiile se impun în fața noastră, adică ele nu ne apar ca niște fenomene subiective, ci ca niște evidențe, ca o realitate indiscutabilă. Dacă așa stau lucrurile, nu încerc să modific sau să șterg cu buretele ceea ce simt, nu încerc să mă consolez sau să mă calmez. Nu acum. Nu în mod direct. Devin pur și simplu prezent.

• Atunci respir bine, nu doresc nimic altceva decât să mă atașez de respirația mea și să urmăresc ce se petrece în mine. Mă îngrijesc să las să se instaleze, pe îndelete, în mine, această prezență calmă și liniștită chiar în momentele de durere sufletească.

 

Fragment din cartea nou apărută în colecția Psihologie practică –  3 Minute de meditație de Christophe André

Christophe André este medic psihiatru la Spitalul Sainte-Anne din Paris şi profesor la Universitatea Paris X, psihoterapeut. Editura Trei a tradus mai multe titluri ale autorului francez, printre care: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile; Imperfecţi, liberi şi fericiţi; Despre arta fericirii, Confesiuni psy, Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii (scrisă împreună cu Alexandre Jollien și Matthieu Ricard).