Procesul de separare dintre puterea de stat și cea religioasă, desfășurat treptat, începând cu secolul al XVIII-lea, pe teritoriul statelor europene, a fost susținut și pe plan spiritual. Adepții Iluminismului încurajau oamenii să-și dezvolte o gândire proprie, care să nu se mai supună normelor religioase. „Umaniștii“ au eliminat, cel puțin la nivel rațional, ecuația „Dumnezeu = om“ din centrul tuturor expresiilor vieții, punând în schimb oamenii în centrul atenției și percepând astfel nevoile umane (deci și sexualitatea) ca pe ceva natural. În viziunea acestora, în măsura în care nu rănesc pe nimeni în acest proces, oamenii ar trebui să-și savureze, în deplină libertate, propria sexualitate ca sursă de plăcere și bucurie, nefiind nevoiți să se lase îngrădiți de legi sau precepte morale. Chiar și în cazul în care bărbații fac sex cu bărbați sau femeile fac dragoste cu femei, astfel de dinamici sunt percepute ca efect al contextului vieții lor private, în care statul sau Biserica nu ar trebui să se amestece, acestea urmând să intre în scenă doar atunci când ar exista motive serioase de limitare a comportamentelor sexuale, ca în cazurile de sex nonconsensual (violuri) și de pedofilie. Pe tărâmul sexualității, fiecărui cetățean adult ar trebui să i se permită să-și construiască propria fericire.

Totuși, nici societățile care din secolul al XIX-lea și până azi au subscris la idealul de „libertate, egalitate și fraternitate“ nu au abolit relațiile de putere politice și economice; aceste relații au fost doar mutate în straturile sociale. Indiferent de originea luptei pentru statut și influență, toți o pot purta, în principiu, împotriva tuturor. Competiția masculină pentru putere și pro‑ prietate, eliberată de constrângerile religioase, de barierele de clasă și de constrângerile morale, se menține, devenind de acum motorul propulsor al dezvoltării sociale. În locul divinității apar banii care se autoînmulțesc (capitalul), adulați precum vițelul de aur din mitologia de odinioară (Senf 2004). „Piața“ și ideea unei „dezvoltări fără limite“ evoluează în direcția unei religii substitutive, în jurul căreia gravitează toate obiectivele și instrumentele statelor naționale. Din dependența morală de liderii religioși se dezvoltă acum dependența salariatului de patron, respectiv dependența ideologică de politicieni, care, în pofida tuturor daunelor colaterale, încearcă din toate puterile să mențină această dinamică socială.

Fragment din volumul nou apărut în colecția Psihologie Practică: Iubire, dorință și traumă. Calea către o identitate sexuală sănătoasă - Franz Ruppert

Membrii unor astfel de comunități cu dinamici competitive sunt direcționați în consecință, subtil, dar sigur, de către media influentă să-i perceapă pe cetățenii altor state naționale drept concurenți în raport cu bunurile economice și, în cele din urmă, chiar ca potențiali inamici, împotriva cărora la nevoie trebuie pornite războaie. Și, având în vedere actualele interese naționale conflictuale, aceste războaie chiar au loc. Bărbații pornesc în aceste cazuri la luptă, cu ideea că astfel își protejează femeile și copiii de dușmanii din afara granițelor naționale.

În acest context, ne putem pune întrebarea: cât de liberă este, de fapt, sexualitatea în societatea modernă? Sexualitatea devine acum un nou mijloc de autorealizare în cadrul unei competiții generalizate. În acest proces, după cum arată situația, costurile și beneficiile sexualității eliberate de dogme religioase și morale sunt încă inegal distribuite între bărbați și femei. Rolul femeii este, ca și înainte, cel de a elibera bărbatul de tensiunea sexuală. Dacă, în acest proces, obține și ea plăcere este mai degrabă de interes secundar. Numeroase femei par bucuroase fie și numai dacă, în timpul actului sexual, nu simt durere. Sarcina de a oferi încurajări și consolări în micile războaie cotidiene este delegată femeilor. Dorința de apropiere emoțională și nevoile sexuale frustrate sunt mascate, în cazul bărbaților, de activitățile permanente în cadrul demersurilor lor concurențiale. În societățile moderne, încă de mici, băieților încă le sunt prescrise, la fel ca și
fetelor, elemente atribuite rolurilor de gen. De exemplu, rozul este considerat culoare feminină, în timp ce albastrul ar fi culoare masculină. Fetelor li se dau, ca jucării, păpuși, iar băieților, excavatoare și dispozitive mecanice. Fetele dansează cu cercuri Hula Hoop, băieții se cațără în copaci. Fetele devin la maturitate asistente medicale, băieții, ingineri. Fetele sunt condiționate să arate drăguț și să placă băieților. Tinerii băieți trebuie să devină solizi și puternici, pentru a se impune în fața fetelor.

Competiția economică atrage după sine competiția de gen. Bărbații percep femeile drept concurente în contextul posibilităților de angajare limitate. La încheierea unui contract de muncă, femeilor încă li se fac oferte financiare care sunt adesea mai puțin atractive în raport cu cele dedicate bărbaților. Nevoia copiilor de a petrece timp suficient alături de părinții lor este sacrificată pe altarul legilor economiei de piață și ale muncii retribuite (aici va avea de suferit și interesul părinților de a asigura o stare de bine pentru copiii lor ).

Nu ne mai miră faptul că multe femei ajung să aibă îndoieli în privința propriului rol matern și preferă să se imerseze intens în viața profesională. „Emanciparea femeilor“ presupune, ca fiind de la sine înțeleasă, externalizarea către stat a creșterii și îngrijirii copiilor. În acest context, feminista franceză Elisabeth
Badinter critică „femeile care încă mai nasc copii sau care, după naștere, își doresc să petreacă, în concediul postnatal, un timp considerabil mai lung decât cele zece săptămâni prevăzute de guvern. O astfel de «întoarcere la naturalism» servește doar legării femeilor de turmă“ (apud Finkenzeller 2019, p. 47). La
fel cum s-a întâmplat dintotdeauna în istoria umanității, nevoile copiilor sunt încă ignorate, neînțelese și călcate în picioare (Fuchs 2019). Să mai spunem că sexualitatea este și o marfă pe baza căreia piața economică poate înregistra profituri consistente. Iată câteva exemple:

• Cu promisiunea de a ne face corpurile mai atractive sexual, dându-ne astfel mai multe șanse în fața concurenței, industria modei, industria cosmetică și cea a chirurgiei estetice înre- gistrează profituri de miliarde.
• În dinamicile capitaliste, prezentarea partenerului sexual ca obiect bun de afișat și care ne ajută să avansăm mai eficient în carieră este ceva mai mult decât obișnuit. Succesul este perceput ca fiind sexy, iar a fi sexy se presupune că ne aduce succesul.
• În contextul maximizării profiturilor și a economiei orientate spre „performanță“, stereotipurile de gen sunt marketate și expuse mediatic. În marketingul de produs, se reflectă rolurile actuale de gen.
• Afacerea centrelor de fertilizare prosperă vânzând pe bani grei speranța fericirii familiale, numeroase cupluri nemaiputându-și satisface pe cale naturală dorința de a avea copii.
• Ținând cont de cât de profitabilă ar fi o astfel de afacere, se cercetează, în prezent, inclusiv posibilitatea de reproducere artificială bazată pe crearea unui ovul din două ovule diferite, așa încât perechile de lesbiene să-și poată împlini dorința de a avea copii.
• Ca să nu mai vorbim despre industria prostituției și cea pornografică; sub forme deosebit de rafinate, acestea exploatează fără rușine, în beneficiul propriu, dorințele sexuale nesatisfăcute și dependența psihică de pornografie. În epoca internetului, ele oferă clienților lor posibilități de neimaginat în trecut, ceea ce le aduce profituri de miliarde.
• Prin tehnologia IT pot fi deja construite jucării sexuale care devin tot mai umanoide și care se vând la prețuri tot mai mari.

În ciuda tuturor acestor aspecte, ideea de mariaj bazată pe rolurile tradiționale de gen continuă să funcționeze ca celulă de bază a statului național, acesta asigurându-se printre altele, prin diversele forme de externalizare a sarcinii de creștere și educare a bebelușilor și a copiilor mici, că un număr suficient de mare de femei devin astfel disponibile pentru a se implica în economia concurențială. Creșele, în care sugarii în vârstă de doar câteva luni sunt lăsați timp de opt ore și uneori chiar mai mult pe mâna îngrijitoarelor copleșite de volumul de muncă, sunt apoi prezentate drept simboluri ale progresului. Femeile care ar dori să se ocupe ceva mai mult de copiii lor sunt etichetate drept „mame-cloști“, astfel încât să nu uităm, în numele „creșterii economice“, că toate femeile sunt în primul rând niște „forțe de muncă“. În ciuda tuturor lozincilor privind „promovarea drepturilor femeilor“, în societățile industriale moderne, femeile cu copii încă se confruntă cu un risc crescut de sărăcie și ajung să trăiască (la pensie) la limita subzistenței, în pofida sistemelor de asistență socială. Puterea economică rămâne, în continuare, în mâinile bărbaților, femeile fiind retribuite inferior pentru prestații profesionale similare.

Puterea politică, de asemenea, continuă să fie exercitată, la fel ca întotdeauna, de către bărbați, care împing până la limita extremă sistemul concurențial din toate domeniile. Femeile implicate în economie și politică sunt nevoite să respecte regulile jocului stabilite de competitorii lor masculini. În toate societățile bazate pe concurența între națiuni există așteptarea generală ca femeile să producă urmași pentru stat, pentru economie, pentru armată, pentru sistemele sociale. Un participant la seminarele mele din Marea Britanie își amintea un precept victorian veșnic reiterat femeilor din generația sa care nu voiau să facă sex cu soții lor: „Întinde-te pe spate și gândește-te la Anglia“.

Fragment din volumul nou apărut în colecția Psihologie Practică: Iubire, dorință și traumă. Calea către o identitate sexuală sănătoasă - Franz Ruppert

Metoda contraceptivă hormonală sigură pentru femei, pilula, disponibilă pe piață din 1960, pare să fi contribuit la procesul de emancipare sexuală aflat în plină desfășurare la nivel global. În era disponibilității universale a potențialilor parteneri sexuali prin intermediul aplicațiilor de dating, idealul romantic de iubire veșnică, fidelitate și familie este pus sub semnul întrebării. „Prieten cu beneficii“ este actualmente numele de cod al celor dornici de interacțiuni sexuale, dar indisponibili pentru o relație stabilă. În cele din urmă, fiecare urmează să afle, pentru el însuși, dacă această dinamică este una funcțională sau dacă totul sfârșește, din nou, în haosul geloziei și în dorința pentru un parteneriat mai stabil. Decizia de naștere și creștere a copiilor devine astfel una la care avem de reflectat tot mai serios în contextul dilemelor și conflictelor de interese pe care le presupune (atât pentru femei, cât și pentru bărbați).

***

Franz Ruppert este specializat în psihoterapia traumei și este profesor la Universitatea Catolică de Științe Aplicate din München. De același autor, la Editura Trei au mai apărut: Traumă, atașament, constelații familiale (2012), Simbioză și autonomie (2015), Corpul meu, trauma mea, eul meu (2018), Trauma, anxietate și iubire (2019) și Cine sunt eu într-o societate traumatizată? (2020).