Alese în special pentru intensitatea emoțiilor pe care o aduce lectura lor, thrillerele nu par genul de cărți din care pot fi neapărat desprinse lecții de viață. Și totuși, Toate culorile întunericului de britanicul Chris Whitaker,thrillerul aflat pe buzele tuturor, publicat de Editura TREI reușește să îmbine o linie narativă cu maximum de suspans, cu un stil liric și o profundă dimensiune psihologică. Structura complexă a cărții, credibilitatea personajelor și analiza atât de nuanțată a traumelor au în mod cert o legătură cu succesul de care se bucură romanul lui Chris Whitaker, în curs de adaptare într-un serial tv. Iar după cum mărturisește autorul romanului, între planul ficțional al thrillerului și propria lui viață există o legătură foarte dureroasă.

             Protagonistul romanului este un erou atipic, Joseph „Patch” Macauley – un tânăr în vârstă de 13 ani, care mare parte a copilăriei s-a crezut pirat și pe bună dreptate, pentru că s-a născut cu un singur ochi. Viața adolescentului supus zilnic bullyingului se schimbă brusc când, cu prețul propriei libertăți, sare în ajutorul lui Misty Meyer, o fată pe cale să fie răpită. Ținut captiv într-o încăpere subpământeană, într-o beznă profundă, Patch descoperă acolo o lume întreagă datorită unei fete misterioase, Grace, al cărei chip nu-l vede niciodată.

            Chris Whitaker urmărește, în paralel, atât dispariția unui număr mare de fete din mai multe state americane – și legătura lor cu Grace – cât și evoluția lui Patch, vreme de 27 de ani. Sunt analizate mai ales traumele din copilărie și modul cum influentează traiectoria vieții victimei și celor din jurul ei.

            „Mă interesează în special adolescența timpurie, pentru că atunci s-a schimbat și viața mea. Cred că este o perioadă destul de interesantă”, spune Chris Whitaker într-un interviu pentru She Reads.com.

                                   Traumele din copilărie pot schimba traiectoria vieții

            „Când aveam zece ani, prietenul de atunci al mamei mele bea destul de mult. Într-o noapte, a intrat în dormitor, m-a tras din pat și mi-a rupt brațul. Nu am putut să spun ce s-a întâmplat, pentru că el nu mi-a permis. A fost o noapte întreagă în care nu am putut spune nimănui nimic, nu am putut plânge sau să fac orice altceva. Părinților mei le-am zis după aceea că m-am rănit la fotbal. Într-un fel, m-am simțit ca Patch – am intrat o persoană în întunericul acelei nopți și am ieșit o cu totul alta. A fost un moment crucial în viața mea”, mărturisește scriitorul.

            Într-un interviu pentru Today, Chris Whitaker spune că încă are amintirea sunetului de os rupt în minte, precum și a zilelor când era ars cu țigara de tatăl vitreg.

            Tot în adolescență, scriitorul a fost victima unui jaf: a fost înjunghiat în trei locuri de niște hoți care au vrut să-i fure telefonul mobil. S-a luptat singur cu ei și nu a cerut ajutor dintr-o simplă deprindere din copilărie – știa că nu are cine să i-l ofere. „Cum afectează întâmplările din copilărie restul vieții? Cât de mult control avem asupra alegerilor pe care le facem, a lucrurilor bune sau rele care se întâmplă? Toate culorile întunericului a fost prima carte în care am explorat aceste lucruri”, mai spune scriitorul britanic.

                                               Arta, rol major în vindecarea traumelor

Într-un interviu pentru Publishers Weekly, autorul descrie cum arta i-a schimbat destinul: o carte de self help despre scris, descoperită întâmplător într-o bibliotecă l-a ajutat să facă față traumei și, în cele din urmă, să devină scriitor. Iar dacă autorul britanic a folosit în viața reală scrisul ca terapie, transformând un eveniment traumatizant în ficțiune, protagonistul său din Toate culorile întunericului  folosește pictura pentru a reda complexitatea violenței și a pierderii și pentru a-și găsi calea spre lumină.

Chris Whitaker mai povestește că înainte să treacă prin violența menționată mai sus era un elev bun. După aceea, a abandonat școala, s-a luptat cu depresia, sindromul post-traumatic și gândurile de sinucidere. Arta a fost aceea care l-a ajutat să preia controlul asupra propriei vieți și să înceapă un complicat proces de gestionare a traumei.

     Dacă există iubire, există speranță

Chris Whitaker sintetizează esența romanului într-un citat memorabil: „La zece ani, Patch și-a dat seama că oamenii se nășteau întregi și că lucrurile rele jupuiau straturi de pe persoana care fuseseși cândva, subțiind compasiunea, empatia și capacitatea de a construi un viitor. La 13 ani știa că straturile astea pot fi refăcute uneori, când te iubesc oamenii. Când iubești”.

O poveste despre dorința obsesivă de a salva pe cineva, prima dragoste, maturizare, relații de familie și traumă, romanul scriitorului britanic este și o carte despre speranță, despre „supraviețuire chiar și în cele mai nefavorabile condiții”. Iubirea necondiționată este un alt ingredient care poate transforma o existență traumatizată într-o viață care merită trăită.

Personajele lui Chris Whitaker nu se pot împărți în negative și pozitive. Sunt oameni complecși care, în ciuda întunericului din ei, aleg să meargă spre lumină. Iar aceasta este, poate, cea mai importantă lecție a thrillerului Toate culorile întunericului publicat de Editura TREI.