Adam cu siguranţă că şi-a dat deja seama de faptul că însăşi repetarea ca pe o mantră a acestui reproş nu poate echilibra temperamentul Evei.
Astfel, se recomandă să se părăsească imediat nivelul reproşurilor cu ajutorul întrebării 1: „Eva este capricioasă numai faţă de mine sau şi faţă de ceilalţi şi, în primul rând, faţă de ea însăşi?“ Adam va descoperi repede că oscilaţiile de dispoziţie ale Evei ating pe toată lumea şi probabil că pe ea însăşi cel mai mult. Ea este prinsă într-o capcană atunci când este jignită sau îmbufnată. De fapt, Eva este întotdeauna prima victimă a capriciilor sale, adică ea este prima expusă emoţiilor şi dispoziţiilor ei schimbătoare; ea nu reuşeşte să rămână calmă.
Cu întrebarea a 2-a, care se referă la propriul comportament, Adam ajunge probabil la recunoaşterea faptului că şi el însuşi are capricii, pe care le manifestă uneori faţă de Eva, în special ca reacţie la „scenele“ pe care ea i le face. În plus, poate că îşi dă seama că orice om are capricii şi fluctuaţii ale dispoziţiei şi că ele fac parte pur şi simplu din viaţă. La Eva se poate să iasă foarte mult în evidenţă doar pentru că ea este la discreţia lor. Aceasta ar fi deja o evaluare mai constructivă decât cea obişnuită, potrivit căreia el se consideră victima asupra căreia ea îşi manifestă capriciile.
Fragment din Cele 4 fețe ale monedei. O metodă simplă pentru a descoperi adevărata cale de mijloc, de Ruediger Dahlke
Adam ar putea merge chiar mai în profunzime cu întrebarea a 3-a: „Sunt capricios şi faţă de mine însumi? Manifest şi faţă de mine oscilaţiile mele de dispoziţie?“ Cu siguranţă că va găsi ceea ce caută, dacă cercetează cu sinceritate.
În cazul în care nu este atât de sigur cu privire la propriile creşteri şi scăderi ale dispoziţiei, meditaţia budistă Upekkha ar fi pentru Adam un antrenament ideal pentru formarea personalităţii. Este vorba despre un exerciţiu care urmăreşte obţinerea calmului şi pe care îl poate efectua imediat oricine. Se năzuieşte atingerea indiferenţei — în sensul că totul are aceeaşi importanţă. Această indiferenţă este polul opus constructiv al acelei indiferenţe în cazul căreia totul este irelevant, în limbaj colocvial acest lucru fiind redat prin termenul „nepăsare“.
Pentru meditaţie, te aşezi, de preferinţă chiar dimineaţa, timp de treizeci de minute — pe un scaun sau pe o pernă pentru meditaţie — şi simţi sau asculţi doar vocea interioară şi observi toate dispoziţiile care apar din propriul univers interior. Astfel, se vor aduna unele lucruri, care, în orele următoare ale zilei, vor fi, cu siguranţă, imediat proiectate mai departe asupra celorlalţi. Însă, dacă Adam practică această meditaţie timp de câteva săptămâni şi dacă la început o practică doar pentru autodiagnostic, mai târziu ea va deveni în mod automat o terapie minunată.
Acest lucru va îmbunătăţi considerabil propria viaţă şi convieţuirea cu ceilalţi. Dacă, de exemplu, la unul dintre capriciile tipice ale Evei, Adam nu are reacţia sa obişnuită iritată de apărare, ci, dimpotrivă, reacţionează, în mod neaşteptat, cu calm şi chiar cu afecţiune, acest lucru va atenua imediat indispoziţia ei. Cine aşteaptă, de exemplu, o mustrare şi primeşte în schimb afecţiune tandră îşi deschide măcar pentru o clipă inima, iar în asemenea momente sunt posibile minuni şi uneori visurile devin realitate.
Leave a Reply