Afemeiaţii naturii
Masculii de mierlă cu aripi roşii, spre exemplu, supraveghează teritorii ample de ţinut mlăştinos în timpul sezonului de împerechere; mai multe femele se alătură unui mascul pe bucata lui de proprietate imobiliară şi se împerechează doar cu el. Sau aşa se spune. Însă cercetătorii au efectuat operaţii de vasectomie asupra unora dintre aceşti masculi, înainte de sezonul de împerechere. Femelele s-au alăturat acestor masculi castraţi, s-au împerecheat cu ei şi şi-au făcut cuibul în raza adăpostului acestora — nimic neobişnuit.
Dar multe dintre aceste femele produceau ouă fertile. În mod clar, ele nu le fuseseră fidele, din punct de vedere sexual, partenerilor. Pentru a fi siguri de acest lucru, oamenii de ştiinţă au luat probe de sânge de la puii abia eclozaţi ai unui eşantion diferit de treizeci şi una de femele de mierlă cu aripi roşii. Aproape jumătate dintre cuiburi conţineau unul sau mai mulţi pui al căror tată nu era proprietarul terenului. Majoritatea acestor femele se împerecheaseră cu „trecători“ sau cu un mascul care locuia alături.
Adulterul este des întâlnit şi la alte specii. Aproximativ 90% din peste 8 000 de specii de păsări formează perechi unice pentru a crește urmaşi — monogamia. Trebuie să o facă; cineva trebuie să stea pe ouă încontinuu, iar acest individ va muri de foame dacă nu are un partener care să îi aducă mâncare. Dar ornitologii au observat acte sexuale în afara cuplului sau „aventuri“ la peste o sută de specii de păsări monogame.
Doar 3% dintre mamifere formează o relaţie monogamă pentru a-și crește puii. Dar şi aceste animale umblă din floare în floare. Printre ele, gibonii, primate mai puţin evoluate, care trăiesc în perechi, în unele dintre pădurile tropicale din China, India, Indonezia şi alte părţi din sud-vestul Asiei, inclusiv Sumatra, Borneo şi Java. Gibonii au fost consideraţi mult timp modele de virtute. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Unele femele cresc pui care nu sunt înrudite genetic cu actualul „partener“.
Într-adevăr, mlaştinile, pajiştile, pădurile de pe cuprinsul globului sunt pline de infideli. Iar dacă aţi ratat combinaţia de monogamie şi înşelat de la mierlele cu aripi roşii şi giboni, cu siguranţă aţi observat infidelitatea la oameni.
Toţi bărbaţii şi femeile din Statele Unite sunt, prin definiţie, monogami; este ilegal să ai mai mulţi soţi sau mai multe soţii în acelaşi timp. Însă, potrivit unor estimări recente, aproximativ 20–40% dintre bărbaţii heterosexuali căsătoriţi din America şi 20–25% dintre femeile heterosexuale căsătorite din America au avut o aventură extraconjugală. Cuplurile americane în formare indică o incidenţă de 70% a infidelităţii. Iar într-un studiu recent asupra persoanelor singure din America, 60% dintre bărbaţi şi 53% dintre femei au recunoscut că au „braconat un partener“, adică au încercat să îndepărteze o persoană de un partener stabil, pentru a începe o relaţie cu aceasta. Braconarea partenerului se întâlneşte şi la alte treizeci de culturi.
Fragment din Anatomia iubirii de Helen Fisher
Este imposibil să ştim cât de corecte sunt aceste cifre. Dar nimeni nu poate nega faptul că adulterul este întâlnit la toate culturile de pe globul pământesc.
Aşadar, iată care este ideea principală. Relaţiile monogame fac parte din strategia noastră umană elementară de reproducere; sexul în afara căsătoriei este adesea o componentă secundară, complementară, a tacticilor de împerechere mixte sau duale. De fapt, infidelitatea este atât de răspândită şi de constantă la speciile de păsări şi de mamifere, inclusiv la oameni, încât cercetătorii se referă acum la speciile monogame ca practicante ale monogamiei sociale, în care partenerii dau dovadă de o serie de comportamente sociale şi de reproducere asociate cu relaţiile monogame, deşi nu este neapărat necesar să dea dovadă şi de fidelitate sexuală.
***
Helen Fisher este profesor de antropologie la Rutgers University și cercetător în cadrul Intitutului Kinsey, Indiana University. A scris șase cărți și numeroase articole despre evoluția, biologia și psihologia sexualității umane
Leave a Reply