Recenzie semnata de Florentina Doicescu, psihoterapeut de orientare psihanalitica.

Recent aparuta la Editura Trei, cartea Baiatul meu frumos are un subtitlu la care nu te astepti – Lupta unui tata cu dependenta fiului sau. Parca cele doua titluri se bat cap in cap, ceea ce ma duce cu gandul ca ar putea fi pacat de frumusetea acestui baiat, ceva rau trebuie sa i se fi intamplat. Se nasc intrebari – A reusit oare sa-l salveze?, Prin ce intamplari au trecut impreuna?, Ce l-a determinat pe  parintele acestuia sa scrie o carte?

Daca titlul naste intrebari, parca ar fi nevoie de lamuriri. Iau cartea si ma cufund ia ea. E adevarat, e captivanta, nu o pot lasa din mana, chiar daca intamplarile descrise nu sunt usor de dus.

Aflu inca de la inceput ca titlul este inspirat de numele unei melodii a lui John Lennon – Beautiful Boy. Lectura creste in intensitate pe masura ce capitolele se succed – Stau treaz pana noaptea tarziu/ Drogul lui preferat/ Ce-o fi, o fi/ Daca as fi procedat altfel/ Nu stii niciodata ce se poate intampla. Cartea descrie lupta unui tata cu dependenta de droguri a fiului sau si drumul anevoios al recuperarii acestuia.

Inainte de a fi dependent de metamfetamina, Nic era un baiat frumos, vesel, amuzant, un student sclipitor, carismatic si iubitor. Dupa, a devenit un strain, distant, nesabuit, autodistructiv deprimat si periculos, care mintea, fura si traia pe strazi. Iar tatal a cautat din toate puterile sa gaseasca solutii, posibile tratamente pentru fiul sau si a refuzat sa renunte la el… Cititorii vor descoperi ca grija fata de un dependent este la fel de complexa si istovitoare ca si dependenta insasi.

De multe ori dependenta distruge relatii si ii afecteaza emotional pe cei aflati in imediata apropiere a consumatorului.

Orice persoana care a trecut prin asta sau cei care trec acum stiu ca grija fata de un dependent este la fel de complexa, de solicitanta si de istovitoare ca si dependenta insasi. In cele mai rele momente ale mele am fost chiar suparat pe Nic, deoarece un dependent, cel putin atunci cand este drogat, ia o pauza scurta de la suferinta lui. Parintii, copiii, sotii, sotiile sau alte persoane care il iubesc nu au parte de o usurare similara.

Tatal lui Nic face tot ce-i sta in putinta pentru a-si impiedica fiul sa cada in ghearele dependentei de metamfetamina, un drog care te face paranoid, delirant, distructiv si autodistructiv, in timp ce te face sa te simti ”stralucitor si luminos”. Metamfetamina il aduce pe Nic intr-o stare de nerecunoscut.

Fiind jurnalist, tatal scrie, cauta, se documenteaza si iar scrie despre drogul care i-a distrus viata, ca o cautare continua de a da sens celor intamplate si ca o modalitate de a se elibera de vinovatie. Din haos si nebunie, reuseste sa-si faca ordine in ganduri si sa priveasca experienta intr-un mod care ar putea avea un sens. Cautarile au ca scop identificarea unui motiv pentru care dependenta apare, iar tatal nu se absolva de nicio vina in tot acest proces,

oricare ar fi fost cauza – predispozitia genetica, divortul, trecutul meu legat de droguri, comportamentul meu supraprotector, esecul meu in a-l proteja, indulgenta, asprimea, imaturitatea mea sau toate acestea.

Nic, un copil dorit, se naste in anul 1982, in orasul Berkeley. Tatal descrie primii trei ani ai lui Nic ca fiind aparent buni. ,,Eu si Vicky am petrecut primii trei ani de viata ai lui Nic intr-o stare de semiadormire, plina de oboseala, dar si de fericire, datorita conditiei de proaspat parinti, si apoi ne-am trezit in lumina aspra si raceala apasatoare a unei casnicii destramate.” Nic este afectat puternic de divortul brutal al parintilor, populat de avocati, terapeuti, procese si vesnica dorinta de razbunare. ,,La fel ca efectele precipitatiilor radioactive provenite de la o bomba atomica, daunele colaterale sunt extinse si de lunga durata.”. Cand parintii se cearta, Nic are nevoie de afectiune, liniste, protectie, pe care le gaseste in bratele ursuletilor panda. Ambii se recasatoresc, mai devreme sau mai tarziu, custodia devine comuna si traiesc la o distanta de 800 de km unul de celalalt. Nic are doua camine, iar la varsta de 5 ani incepe sa calatoreasca singur cu avionul intre San Francisco si Los Angeles, in ciuda temerilor lui de accidente aviatice. Deseori simte ca are un gol in stomac pentru ca nu vrea sa plece. Ii este foarte greu sa gestioneze cele doua locuinte fara sa poate prinde, macar pentru un timp, radacini intr-un loc, casa fiind pentru orice copil baza dezvoltarii lui psihologice si fizice, un continator a tot ceea ce reprezinta parintii  – stabilitate, siguranta si reguli de viata.

Traseul lui scolar este unul de succes, cu preocupari diverse exceland in tot si toate. Relatia cu mama vitrega, Karen, este una foarte buna. La fel si cu parintii acesteia, care ii devin bunici adoptivi. In clasa a VII-a incepe sa fumeze cu un grup de baieti in spatele salii de sport. Tatal ii descopera o punga mica de marijuana in rucsac, ceea ce-l duce cu gandul inapoi in timp, la propria experienta legata de droguri, traita in Massachussetts.

Pe langa presiunea permanenta a colegilor, efectul drogurilor, senzatia de rebeliune pe care o traiam atunci cand aprindeam un joint, pe langa sentimentului de camaraderie si modul in care marijuana ma ajuta sa-mi diminuez stangacia si nesiguranta, pe langa toate acestea, marijuana ma ajuta sa simt ceva atunci cand nu simteam aproape nimic, ma ajuta sa-mi blochez sentimentele atunci cand simteam prea mult.

Propria sa experienta legata de droguri, il determina pe tata, pe parcursul copilariei lui Nic, sa-i vorbeasca ,,devreme si des”, inca de la varsta de sapte–opt ani, despre droguri. Este atent la anturaj atat cat poate sa o faca si pare a avea o abordare sanatoasa in privinta acestuia, folosind mai degraba indrumarea decat constrangerea: ,,Imi dau seama ca nu pot sa-i aleg eu prietenii, iar interzicerea acestora i-ar putea face si mai atractivi, dar cel putin pot reduce timpul petrecut cu ei.” Tine in permanenta legatura cu scoala si o are aproape pe Karen, sotia lui cu care impartaseste ingrijorarile legate de consum. Nic este atras de elevii considerati a fi cool si care fumeaza marijuana pe ascuns.

Desi intelege omniprezenta drogurilor si presiunea permanenta de a consuma, adica intelege atractia lor, tatal lui Nic intensifica discutiile cu acesta pe tema consumului de marijuana, care poate duce (si chiar va duce) la consumul de droguri tari – marijuana fiind considerată a fi ,,drogul de deschidere”:

Aproape toti cei pe care ii cunosc si care au fumat marijuana in liceu au incercat si alte droguri. In schimb, nu am intalnit niciodata pe cineva care a consumat droguri tari si care nu a inceput cu marijuana.

Dintr-un motiv anume, poate cautand mai degraba cauza pentru care Nic ajunge sa caute refugiul in consum, autorul cartii insista pe custodia comuna si pe investigatiile facute in acest sens, prezentandu-ne concluziile lui. Date fiind distantele geografice si emotionale aparute odata cu divortul, Nic nu ar fi trebuit sa fie fortat sa faca singur calatoriile intre cele doua camine, inca de la o varsta frageda, ci ar fi trebuit sa le faca impreuna cu parintii.  Desi se plange ca se plimba de la o locuinta la alta, de faptul ca nu vrea niciodata sa aleaga intre parintii sai, nu ar alege nici custodia comuna. Un lucru e cert si poate acesta este si motivul pentru care lucrurile raman asa – drumurile si gestionarea lor au si efecte pozitive, au contribuit la formarea caracterului lui – Nic ,,este un copil remarcabil, mai responsabil, mai sensibil, mai experimentat, mai introspectiv si mai perspicace decat ar fi devenit in alte circumstante.”

Un studiu facut de Centrul Judith Wallerstein scoate in evidenta efectele vietii intre doua camine: după ce se intorc de la o locuinta la cealalta, unii baieti si unele fete mici ”se plimba de la un obiect la altul – de la masa la pat, apoi la canapea – atingandu-le pentru a se asigura ca sunt inca acolo (…) Pe masura ce cresc, desi nu mai au nevoie de dovezi tactile, copiii pot dezvolta sentimentul ca ambele camine sunt iluzorii si temporare.” La 15 ani, in clasa a X-a, Nic scrie un articol in revista Newsweek in care descrie intr-o maniera emotionanta consecintele pe care le-au avut asupra lui anii de custodie comuna – ,,Mereu imi este dor de cineva.”

Nic este admis la Berkeley. Dupa o scurta perioada declara ca se simte deprimat, motiv pentru care nu poate face fata facultatii. Pentru tata se intensifica suspiciunile legate de consumul de substante, suspiciuni care se si adeveresc la scurt timp dupa. Urmeaza un drum lung de terapii, centre de reabilitare, medici, caderi si recaderi, iluzii si deziluzii. Un adevarat carusel de emotii pentru intreaga familie. Insistenta tatalui pentru intelegerea cauzelor dincolo de efectul rezultat din consumul de droguri, ii conduc pe amandoi la un diagnostic clar.

Povestea lui Nic merita citita de catre toti parintii care se tem de un anturaj periculos pentru copiii lor si nu numai. Teama de pericolul din exterior ne poate indeparta de recunoasterea unor pericole existente in interiorul familiei, consumul de droguri putand reprezenta o automedicatie pentru diverse probleme emotionale ale copiilor, cum ar depresia.

Cand Nic se simtea deprimat, drogul nu era doar cel mai simplu remediu, era singurul. Cand anxietatea lui devenea insuportabila, consuma droguri pentru a-si diminua frica si suferinta. Cand trecea prin fazele maxime si minime ingrozitoare ale tulburarii bipolare, consuma droguri pentru a se simti sanatos. De cand urmeaza un tratament consecvent pentru afectiunile psihologice, a ramas abstinent.

Cartea reprezinta un manual de supravietuire fizica si emotionala in perioadele tumultoase ale adolescentei. Putem vedea efectele consumului pe termen scurt, dar si pe termen lung. Autorul cartii face referire la diferite studii care prezinta efectele consumului. Drogurile ii impiedica pe copii sa se confrunte cu realitatea si sa stapaneasca sarcinile de dezvoltare care sunt cruciale pentru viitorul lor.

Ei vor avea dificultati in ceea ce priveste formarea unui sentiment clar de identitate, stapanirea abilitatilor intelectuale si invatarea autocontrolului. Perioada adolescentei este perioada in care indivizii ar trebui sa faca tranzitia de la copilarie la maturitate. Adolescentii care au probleme cu drogurile nu vor fi pregatiti pentru a-si asuma rolurile de adult (…) Ei se vor maturiza din punct de vedere cronologic, dar vor ramane adolescenti din punct de vedere emotional.

Dincolo de povestea lui Nic, un rol important in carte il are cuplul parental in conditiile in care cuplul conjugal format din parintii lui Nic nu mai exista inca din copilaria mica. Povestea incepe prin zbuciumul unui tata, intensitatea povestii lui o pune pe mama in umbra. Pe masura ce relatia cuplului parental devine mai buna, Nic reuseste sa devina functional, situatia lui ameliorandu-se. N-am putea spune care este cauza principala a dependentei de droguri a lui Nic, asa cum si tatal lui recunoaste, dar cu siguranta au fost multi factori care au contribuit la diagnosticul de tulburare bipolara grava si depresie, consumul de droguri reprezentand in acest caz, ca de altfel in multe altele, o automedicatie.