Fake news pot fi definite ca „informații false, adesea senzaționaliste, distribuite sub aparența prezentării de știri“ (Collins‑Dictionary, 2017). Analize ale căutărilor pe Google indică faptul că, înainte de 2016, termenul era utilizat pentru a indica știri satirice, ca de exemplu cele din revista The Onion și emisiunea de pamflet The Daily Show. Până la finalul anului 2016, căutările se refereau în mai mare măsură la alegerile prezidențiale din SUA, la Donald Trump, Twitter și CNN (Cunha, Magno, Caetano, Teixeira și Almeida, 2018). Diseminarea de informații false sub aparența prezentării de știri nu mai ținea de amuzament.

Diferența dintre fake news și știrile pur și simplu false este intenția de a induce în eroare. După cum a notat Consiliul European (Wardle și Derakhshan, 2017), discuțiile publice despre fake news includ adesea termenii de dezinformare, informații greșite (misinformation) și informații răuvoitoare (mal‑information). Termenul „dezinformare“ se referă la informațiile false create pentru a face rău unei persoane, unui grup social, unei organizații sau unui stat, în timp ce „informațiile greșite“ (misinformation) sunt pur și simplu neadevărate, fără însă a aveaintenția de a face rău. Dat fiind că intenția de a face rău este adesea dificil de evaluat, termenul „informații greșite“ (misinformation) este folosit pentru a denota și informațiile false în general și acesta este uzul respectat de contribuțiile la acest volum.

Desigur, se poate face rău și prin răspândirea de informații corecte, care au implicații negative — de exemplu, prin publicarea de informații factual adevărate, referitoare la viața privată, care nu ar trebui să afecteze chestiunile publice —, tip de informație denumit uneori „mal‑information“. Toate aceste categorii de informații au o influență mai mare când sunt acceptate ca fiind adevărate și sunt transmise și altora. Odată acceptate, informațiile false sunt foarte greu de corectat și pot continua să influențeze convingeri conexe, chiar dacă oamenii nu mai susțin informațiile false care au dus la acele convingeri (pentru o analiză, vezi Lewandowsky, Ecker, Seifert, Schwarz și Cook, 2012). Contribuțiile la acest volum se concentrează asupra proceselor implicate în acceptarea, distribuirea și corectarea informațiilor false.

Fragment din volumul nou apărut în colectia Psihologie Psihoterapie: Psihologia Fake News. Acceptarea, distribuirea și corectarea informațiilor false - Reiner Greifeneder, Mariela E. Jaffé, Eryn J. Newman, Norbert Schwarz

La nivelul discursului public, termenul fake news este asociat în general cu sfera politică, dar reportajele fake news nu se limitează la aceasta; în toate domeniile sunt diseminate informații fabricate, poate în mod predominant în privința bunurilor de consum, sănătății și finanțelor. Dar nici revistele științifice respectabile nu sunt lipsite de fake news, sub forma raportărilor intenționat false, bazate pe date manipulate sau pur și simplu inventate (Bar‑Ilan și Halevi, 2020).

Fake news au atras atenția publică din mai multe motive. În primul rând, informațiile false au ajuns să facă parte din viața de zi cu zi (vezi Lyons, Merola și Reifler, 2020). De exemplu, Allcott și Gentzkow (2017) au estimat că un adult obișnuit din SUA a consumat una până la trei știri false în lunile de dinaintea alegerilor prezidențiale din 2016 și jurnaliștii de la Washington Post care se ocupă de verificarea acurateții informațiilor (fact checkers) au raportat că Trump a făcut 10 796 de afirmații false sau inexacte în primele 869 de zile de la câștigarea alegerilor (Kessler et al., 2019). Mai mult, Vosoughi, Roy și Aral (2018) au descoperit prin analize ale datelor Twitter că informațiile false sunt redistribuite mai repede și mai des decât informațiile adevărate, în special știrile politice.

În al doilea rând, în măsura în care oamenii cred informațiile false și acționează pe baza acestora, fake news pot avea consecințe serioase. De pildă, în timpul a ceea ce a ajuns să fie numit Pizzagate (Wikipedia, nedatat), o știre falsă despre o presupusă legătură între oficiali ai Partidului Democrat, o pizzerie din Washington, D.C. și un lanț de traficanți de oameni l‑a făcut pe un tânăr să „investigheze“ el însuși problema și a tras cu arma în restaurant. Nu toate consecințele directe ale știrilor false sunt la fel de dramatice; dar, când indivizi sau grupuri acționează pe
baza dezinformării, consecințele pot adesea să nu fie în avantajul indivizilor sau societății în general.

În al treilea rând, interacțiunile umane pașnice și prosperitatea individuală și socială depind în mare măsură de încrederea interpersonală (e.g. Greifeneder, Müller, Stahlberg, Van den Bos și Bless, 2011). Diviziunea muncii, comerțul între persoane și state, precum și democrațiile, toate necesită credințe împărtășite că unele lucruri sunt adevărate și că agenții sunt de încredere. Indivizii găsiți vinovați de a fi mințit nu sunt (sau sunt mai puțin) crezuți, iar companiile și statele despre care se știe că au încălcat promisiuni financiare se confruntă cu consecințe serioase. Știrile false despre un guvern au potențialul de a eroda încrederea societății și constituie astfel o amenințare, în special la adresa democrațiilor. Mai mult, denunțarea ziarelor, posturilor de radio și revistelor consacrate are potențialul de a eroda încrederea în aceste organizații care își asumă rolul de a verifica faptele în societățile moderne. În SUA, nivelul de încredere în sursele mass‑media de știri a relevat o diviziune pronunțată unilaterală în perioada alegerilor din 2016, 51% dintre democrați și doar 14% dintre republicani considerând că au „destul de multă“ sau „foarte multă“ încredere în sursele mass‑media de știri (Swift, 2016).

***

Reiner Greifeneder este profesor de psihologie socială la Universitatea din Basel, Elveția. Cercetările sale se centrează pe impactul judecăților asupra sentimentelor, experiența indivizilor de a fi excluși social și modul în care indivizii contruiesc adevărul.

Mariela E. Jaffé este doctorand în psihologie socială la Universitatea din Basel, Elveția. Cercetările sale se focalizează pe construirea socială a adevărului și pe preferințele indivizilor cu privire la diversitate.

Eryn J. Newman este profesor la Universitatea Națională Australiană. Cercetările sale urmăresc modul în care oamenii ajung să creadă și să-și amintească că anumite lucruri sunt adevărate și cum informațiile tangențiale sau pseudo-dovezile pot influența evaluarea informațiilor în viața cotidiană.

Norbert Schwarz este profesor de psihologie și marketing la Universitatea din California de Sud. Cercetările sale investighează modul în care se iau deciziile și implicațiile acestui fapt pentru opinia publică, comportamentul consumatorului și cercetarea din științele sociale.