Lumea unui „borderline” este în alb şi negru, acută, directă, fără nuanţe, cu atât mai impresionantă, cu cât aceşti oameni sunt capabili să ducă o viaţă funcţională. Pot fi partenerul de cuplu, colega de serviciu, amicul din copilărie…

Te urasc

  • Ea este Carol,  o prietenă din şcoala primară. La o neglijenţă minoră, te acuză că o înjunghii pe la spate şi îţi spune că nu i-ai fost niciodată prietenă cu adevărat. Câteva săptămâni sau luni  mai târziu, Carol te sună amabilă şi liniştită, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat între voi.
  • El este Bob, şeful  tău de la birou. Într-o zi nu conteneşte să te laude pentru îndeplinirea unei sarcini de rutină; în altă zi te face cu ou şi cu oţet  pentru o greşeală insignifiantă. Uneori este rezervat şi distant, alteori este, brusc şi impetuos, „unul dintre băieţii de gaşcă“.
  • Ea este Arlene, iubita fiului tău.  O săptămână este imaginea şcolăriţei perfecte; în următoarea este întruchiparea curentului punk. Se desparte „definitiv“ de fiul tău într-o seară, doar pentru a se întoarce după câteva ore, jurându-i credinţă eternă.
  • El este Brett, vecinul de alături. Incapabil să accepte colapsul mariajului său, neagă vehement infidelitatea evidentă a soţiei sale,  pentru ca imediat după aceea  să-şi asume întreaga vină pentru aceasta. El se agaţă cu disperare de familia lui, trecând brusc de la vinovăţie şi autodenigrare la atacuri furibunde împotriva soţiei şi copiilor săi, care l-au acuzat „pe nedrept“.

Dacă oamenii din aceste scurte profiluri par instabili, acest  lucru n-ar trebui să surprindă — instabilitatea este caracteristica distinctivă a TPB (tulburare de personalitate borderline). Incapabile să tolereze paradoxul, persoanele borderline sunt paradoxuri ambulante, autocontradicţii în carne şi oase. Instabilitatea lor este motivul principal pentru care specialiştii în sănătate mentală au avut atâtea dificultăţi în definirea unui set uniform de criterii pentru această boală.

Dacă aceşti oameni par mult prea familiari, nici acest lucru n-ar trebui să surprindă. Este foarte posibil să aveţi un soţ/soţie, rudă, prieten apropiat sau coleg de serviciu care este borderline. Poate că ştiţi câte ceva despre TPB  (tulburare de personalitate borderline) sau recunoaşteţi caracteristici borderline în propria persoană.

Deşi stabilirea unor cifre exacte este dificilă, specialiştii în sănătate mentală sunt de acord, în general, că numărul persoanelor borderline din populaţia generală este în creştere — şi încă într-un ritm rapid —, cu toate că unii observatori afirmă că, de fapt, sporeşte conştientizarea acestei tulburări de către terapeuţi şi nu numărul persoanelor borderline.

Fragment din Te urăsc – Nu mă părăsi.Înțelegerea personalității borderline, de Jerold J. Kreisman și Hal Straus

 

Personalitatea borderline chiar este o „plagă“ a zilelor noastre sau doar diagnosticul borderline este nou? Oricum ar fi, această tulburare a permis o nouă înţelegere a cadrului psihologic al câtorva boli înrudite. Numeroase studii au legat TPB de anorexie, bulimie, ADHD, dependenţa de substanţe şi suicidul la adolescenţă — toate acestea sporind alarmant în ultimii zece ani. Unele studii au descoperit TPB la aproape 50% din totalul pacienţilor internaţi într-o instituţie de tratare a tulburărilor de alimentaţie.

Alte studii au descoperit că peste 50% din dependenţii de substanţe îndeplinesc şi criteriile pentru TPB. Tendinţele autodistructive sau gesturile suicidare sunt foarte obişnuite la persoanele borderline — într-adevăr, acestea reprezintă unul dintre criteriile definitorii ale sindromului. Aproximativ 70% dintre pacienţii cu TPB încearcă să se sinucidă. Incidenţa deceselor prin sinuci- dere  documentate este de circa opt până la zece procente şi chiar mai mare în cazul adolescenţilor borderline. Prezenţa unor tentative de suicid anterioare, o viaţă de familie haotică şi lipsa sistemelor de susţinere cresc probabilităţile. Riscul  se amplifică şi mai mult în cazul pacienţilor borderline care suferă în acelaşi timp şi de o tulburare depresivă sau maniaco-depresivă (bipolară), ori de alcoolism sau dependenţă de substanţe.