Când ceri direct ceea ce vrei, tu şi partenerul tău aveţi ocazia de a colabora la cultivarea relaţiei. Ai putea considera de ajutor să te concentrezi pe următoarele două modalităţi:

  1. Împărtăşeşte‑ţi sentimentele, dorinţele şi nevoile.
  2. Cere direct şi concret ceea ce vrei de la partenerul tău.

Exemple:
Heather se supără când iubitul ei, Art, iese în oraş cu prietenii lui. În general, ea fierbe în suc propriu şi nu‑i spune lui Art despre sentimentele ei — ceea ce o face să se simtă mai distantă faţă de el şi să se îngrijoreze şi mai mult că l‑ar putea pierde. În cele din urmă, se hotărăşte să‑i spună:
„Când ieşi în oraş cu prietenii tăi, mă simt abandonată şi simt că nu sunt importantă pentru tine. Eu vreau să te distrezi cu băieţii, dar e o situaţie dificilă pentru mine“. Ei analizează problema, iar el îi explică că îi place să petreacă timp cu prietenii lui, dar că acest lucru nu înseamnă că o înlocuieşte. După ce discută o vreme, ei cad de acord ca el să‑i spună din timp planurile lui, în aşa fel încât să‑şi poată face şi ea planuri. El chiar este de acord ca în serile când ea rămâne singură acasă să o sune sau să‑i trimită un mesaj când e în oraş sau când e în drum spre casă — pur şi simplu pentru a‑i transmite astfel că se gândeşte la ea.

Sally călătoreşte adesea în interes de serviciu, lăsându‑l pe Max singur şi făcându‑l să se întrebe cât de mult ţine ea la el. El a sprijinit‑o mereu în cariera ei, dar se frământă atât de mult în ceea ce priveşte călătoriile ei, pentru că‑i place foarte mult să petreacă timp cu ea. El îi explică acest lucru, subliniind, în acelaşi timp, că vrea într‑adevăr ca ea să‑şi urmeze visurile. Deşi nu găsesc nicio soluţie pentru nevoile lor diferite, ei simt că sunt un sprijin unul pentru celălalt. Apoi îşi reînnoiesc angajamentul faţă de relaţie şi cad de acord să vorbească la telefon sau să‑şi scrie mesaje zilnic unul altuia, când ea este plecată, ceea ce ajută.

Bineînţeles, nu toate situaţiile ajung la soluţii atât de fericite. Când discuţiile voastre se termină prost, asigură‑te că vă veţi întoarce la ele într‑un moment când sunteţi calmi. Scopul tău este să găseşti o modalitate prin care să simţi că partenerul ţine la tine şi că sunteţi cu adevărat conectaţi unul cu celălalt la nivel emoţional, chiar când abordaţi o problemă dificilă. Următorul exerciţiu te poate ajuta să rezolvi unele dintre aceste probleme spinoase.

Exerciţiu: Începerea unei conversaţii dificile

Modul în care menţionezi o problemă partenerului tău stabileşte tonul acelei conversaţii. De fapt, cercetătorii de la Institutul Gottman, care efectuează studii legate de relaţii şi căsătorie, au descoperit că puteau prezice nu numai rezultatul unei conversaţii de cincisprezece minute în primele trei minute, ci şi care cupluri vor divorţa şi care vor rămâne căsătorite (Gottman şi Silver, 1999; Carrere şi Gottman, 1999). Aşa că gândeşte‑te cu atenţie cum începi o conversaţie şi urmează aceste sfaturi:

Alege pentru discuţie un moment neutru din punct de vedere emoţional. Alegerea moment ului potrivit nu înseamnă tot ul, dar înseamnă mult. O conversaţie dificilă poate avea un rezultat bun doar dacă ambii parteneri sunt într‑o stare emoţională şi mentală suficient de bună pentru a se ocupa raţional şi calm de acest lucru.

Enunţă problema succint. Indiferent ce a făcut partenerul tău sau care ar fi situaţia, adevărata problemă este în ce fel te afectează aceasta pe tine. Aşa că enunţă cazul succint şi treci la adevărata problemă — cum te afectează pe tine acest lucru.

Nu îţi învinovăţi partenerul. Dacă începi să menţionezi toate greşelile partenerului tău sau să‑i scoţi în evidenţă punctele slabe, acest lucru nu va face decât ca el să devină defensiv. Tu nu te vei simţi mai bine, iar el va fi şi mai distant emoţional.

Concentrează‑te pe trăirea respectivă. Oricât de mult ai vrea să te năpusteşti asupra partenerului tău sau să fugi de el când te‑a supărat, ceea ce v rei în principiu este ca el să te înţeleagă şi să ţină la tine. Singurul mod prin care el poate face acest lucru este dacă tu îi împărtăşeşti deschis gândurile şi sentimentele tale.

O metodă obişnuită de a realiza asta într‑un mod constructiv este de a folosi afirmaţii care includ pronumele „eu“. Când începi o propoziţie cu „eu“, îi spui partenerului tău ceva despre ce se întâmplă cu tine — îţi deschizi lumea ta în faţa lui. Din contră, când începi o afirmaţie cu „t u“, probabil că eşti critic faţ ă de par tener ul tău şi astfel închizi orice cale de comunicare.

De exemplu, imaginează‑ţi că‑i spui: „Tu nu mai faci nimic romantic de la o vreme“. Spunându‑i asta, el înţelege mesajul, dar este mult mai probabil să obţii răspunsul dorit dacă îi spui: „Mi‑aş dori să mai faci ceva romantic, aşa cum făceai când obişnuiai să‑mi aduci flori fără un motiv anume“. Sau imaginează‑ţi că tu şi partenerul tău aţi discutat despre tendinţa lui de a‑şi lăsa hainele mur- dare pe podea, iar el a fost de acord să pună capăt acestui obicei — dar apoi a luat‑o de la capăt. Ai putea spune: „Sunt foarte frustrată de gestul tău. Acest lucru mă face să mă simt neiubită şi ca şi cum aş fi servitoarea ta. Mă simt foarte singură“. Compară această afirmaţie cu următoarea: „Eşti atât de neglijent şi complet insensibil. Nu ştiu de ce mă mai obosesc să discut cu tine“. E nevoie să spun mai mult?

Bineînţeles, poţi folosi şi afirmaţii cu „eu“ pentr u a fi critic, precum: „Eu cred că eşti un idiot“. Şi unele afirmaţii cu „tu“ pot fi sensibile, cum ar fi „Tu ai încercat într‑adevăr să mă sprijini, dar uneori sunt atât de supărată că nu pot înţelege asta pe deplin“. Aşa că, atunci când lucrez cu pacienţii, îi rog adesea să‑şi imagineze la cine se referă în mod special când fac o anume afirmaţie; această persoană este, de obicei, persoana despre care vorbesc ei. Concluzia este că ceea ce vrei este să te deschizi emoţio- nal în faţa partener ului tău, dându‑i acestuia ocazia de a te „pricepe“, sprijini, încuraja şi aprecia cu adevărat.

Exprimă‑ţi sentimentele clar. Poate ai nevoie de ceva timp ca să te conectezi la sentimentele tale şi să le identifici. Dacă nu poţi face acest lucru, reia exerciţiul „Identificarea emoţiilor“ din capitolul 6. Când ştii clar care sunt sentimentele tale, împărtăşeşte‑i‑le clar partenerului tău. De exemplu, ai putea spune: „Mă simt trist“ sau „Mă simt singur“.

Enunţă ceea ce poate face partenerul tău pentru a‑ţi satisface dorinţele. Fii precis. Acest lucru este adesea urmarea naturală a faptului de a‑ţi împărtăşi emoţiile. De exemplu, ai putea spune: „Mă simt neiubit şi am nevoie să ştiu că mă iubeşti cu‑adevărat. Aşa că ar fi minunat dacă m‑ai ţine de mână când ieşim în oraş împreună sau dacă ai face planuri ca noi doi să petrecem timp împreună“. Sau ai putea spune: „Mă simt singur şi aş vrea ca noi doi să fim mai apropiaţi. Aşa că mi‑ar plăcea dacă am petrece mai mult timp pur şi simplu stând împreună şi pălăvrăgind la cină“. Dacă nu eşti sigur ce ar putea face par tener ul tău pentru ca tu să te simţi mai bine, discutaţi împreună despre asta pentru a găsi o soluţie.

Fragment din volumul "Dragoste nesigură. Cum să nu mai fii gelos și dependent emoțional" de Leslie Becker-Phelps, apărut în luna decembrie la Editura Trei în colecția Psihologie Practică.

Leslie Becker-Phelps este psiholog, psihoterapeut, autor și speaker. Coordonează pagina dedicată relațiilor pe blogul WebMD și are propria practică privată în New Jersey.