Suntem obişnuiţi să formulăm cereri de acţiune: „Aruncă gunoiul“, „Trimite‑mi acest raport lunea viitoare“, „Pregăteşte dosarul domnului X“, „Taie iarba“, „Fă‑ţi lecţiile“…Totuşi, suntem adesea stângaci când le formulăm. Iată câteva criterii care ne pot ajuta să formulăm cereri de acţiune în sprijinul stării noastre de bine şi al relaţiei.

Comunicare NonViolenta2_bun

  1. O cerere este concretă. Dacă o nevoie se referă la ceva imaterial — nevoia de a schimba păreri, de cooperare, tandreţe sau respect — o cerere corespunde unui lucru concret: a aşeza masa, a scrie un raport, a ajunge la timp, a telefona, a cumpăra pâine… Cu cât cererea noastră este mai concretă şi mai precisă, cu atât avem mai multe şanse să clarificăm cu celălalt ce este dispus sau nu să facă pentru noi.
  2. O cerere este exprimată într‑un limbaj pozitiv. Neuropsihologii au arătat că reţinem conţinutul ce se exprimă, indiferent dacă este spus într‑o manieră pozitivă sau negativă. De exemplu, dacă vă cer să „nu vă gândiţi la un elefant roz“, sunt şanse foarte mari ca ceea ce reţineţi să fie chiar elefantul roz! De asemenea, dacă spuneţi „Încetaţi să vă mai încălziţi locuinţa până la 25 de grade Celsius“, oamenii vor reţine „25 de grade Celsius“, ceea ce riscă să nu fie foarte ecologic!
  3. O cerere este, din punctul nostru de vedere, realistă şi realizabilă. Dacă suntem stresaţi pe autostradă pentru că avem nevoie de securitate, nu este realist şi realizabil să îi cerem şoferului să meargă cu 60 km pe oră. La fel, dacă partenerul nostru se întoarce stresat la ora 21:00 în fiecare seară, probabil nu este realist şi realizabil să îi cerem să se întoarcă la ora 17:00 în fiecare zi. Am putea să începem prin a‑i propune să ajungă la ora 18:00 o zi pe lună.
  4. O cerere exprimă ceva care se face „pas cu pas“ şi evită generalizările de genul „Eşti de acord să îţi aranjezi camera în fiecare duminică?“ Preferăm să spunem „Eşti de acord să îţi aranjezi camera în duminicile din această lună?“ Această cerere ne va permite să facem o analiză peste o lună şi să continuăm să avansăm respectând nevoile fiecăruia.
  5. O cerere se exprimă în aici şi acum. Este vorba despre a‑i cere celuilalt să facă sau să spună ceva acum, chiar dacă este vorba despre un angajament pentru mai târziu. Astfel evităm neînţelegerile. Dacă întrebăm un coleg: „Sunteţi de acord să îmi daţi raportul dumneavoastră?“, nu vom obţine aceeaşi zonă de confort, de securitate şi de claritate, ca atunci când am spune: „Puteţi să îmi spuneţi acum când îmi veţi da raportul dumneavoastră?“
  6. O cerere este negociabilă, adică acceptăm ideea că celălalt ne‑ar putea refuza. Acest criteriu este foarte important, vom reveni asupra lui mai târziu.

Fragment din EXERCIȚII DE COMUNICARE NONVIOLENTĂ, de Francoise Keller (colecția Psihologie practică)