Prima și singura operă a lui Jung adresată publicului larg, cartea „Omul și simbolurile sale” scrisă în colaborare cu discipolii săi, M.-L. Von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi și Aniela Jaffé s-a născut în cele mai neobișnuite conjuncturi. Când celebrul analist a primit propunerea de a-și sintetiza teoriile într-o carte, acesta l-a refuzat ferm pe prietenul său, jurnalistul John Freeman și, implicit, demersul editurii londeze Aldus Books.
Publicată recent de Editura Trei în colecția „Misterele inconștientului colectiv”, cartea există astăzi datorită unui element care a schimbat radical decizia lui Jung: un vis avut într-o noapte, după întâlnirea cu Freeman. Celebrul psihiatru elvețian a visat că, în loc să stea în biroul lui împreună cu psihiatri și doctori celebri care îl vizitau din toate colțurile lumii, se afla într-un spațiu public, adresându-se unei mulțimi de oameni. Aceștia îl ascultau fascinați, înțelegând ceea ce el le spunea… Astfel, el a revenit asupra răspunsului negativ, cu condiția unei colaborări și ca întregul demers să fie coordonat de John Freeman, în calitatea sa de „nespecialist” în domeniul psihologiei sau al analizei. De aceea, jurnalistul notează acest eveniment, subliniidu-i însemnătatea. „Atunci când am povestit visul lui Jung (…) nu am descris ceva magic și nici nu am susținut că Jung s-ar fi aventurat în ghicirea viitorului. Am vrut doar să vă povestesc, în termeni simpli ai experienței cotidiene, cum a fost <sfătuit> de către propriul inconștient să reconsidere o decizie inadecvată, luată cu partea conștientă a minții sale”, spune John Freeman, în prefața cărții.
Dar, de ce a fost atât de important pentru Jung acest vis? De ce, datorită lui, a acceptat o muncă atât de dificilă, refuzată mai ales din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, dedicându-și apoi, fără să știe, ultimul an din viață, ultimei sale cărți? Să fi înțeles că acest demers nedorit inițial, mai ales că nu a vrut să își popularizeze ideile, va fi de un real ajutor nu numai specialiștilor, ci și oameni dornici de autocunoaștere? De ce visele au o importanță atât de mare și o legătură atât de strânsă cu viața noastră cotidiană?
Răspunsurile se află chiar în paginile cărții, pentru că „Omul și simbolurile sale” înseamnă, în primul rând, o expunere a conceptele jungiene, în special a visului, și a modului cum celebrul analist a dezvoltat teorii noi de-a lungul carierei sale. Printre acestea s-a numărat importanța relației omului cu inconștientul său, văzut de Jung ca o lume vitală, un univers bogat și profund. În opinia sa, acesta se exprimă prin simboluri și este o instanță vie, la fel de prezentă în acțiunile de zi cu zi ca și comportamentele conștiente, influențând mai mult decât credem deciziile noastre luate rațional.
„Omului îi place să creadă că este stăpânul sufletului său. Dar câtă vreme nu este capabil să își controleze stările sufletești și emoțiile sau să fie conștient de miliardele de moduri secrete prin care factorii inconștienți se insinuează în planurile și deciziile sale, în mod cert nu își este propriul stăpân”, spune Jung.
Esența filosofiei lui Jung este aceea că omul devine cu adevărat întreg, calm și fericit în momentul (și numai atunci) în care procesul individuării este complet, când conștientul și inconștientul au învățat să conviețuiască în pace și să se completeze unul pe altul. Iar una dintre căile de acces și de cunoaștere a inconștientului și, de asemenea, și unul dintre modurile în care acesta comunică cu zona conștientă este visul.
Jung amintește despre faptul că există un prim nivel de cunoaștere a omului, acela venit din interacțiunea cu mediul, iar conținuturile integrate din lumea reală în mintea noastră se transformă în fenomene psihice. Natura acestora și a celor care nu fost observate conștient devine necunoscută pentru că „psihicul nu își poate cunoaște propria substanță psihică. Deși este posibil ca inițial să le fi ignorat importanța emoțională vitală, ulterior aceste aspecte izvorăsc din inconștient, ca un fel de gânduri remanente. Cum este cazul visului. Aspectul inconștient al oricărui eveniment ni se arată în vise, unde apare nu ca un gând rațional, ci ca o imagine simbolică”.
Jung vorbește în capitolul său și despre cum s-a îndepărtat de teoria mentorului său dezvoltată pe acest subiect, pornind inițial de la cercetările acestuia. „Sigmund Freud a fost pionierul care a încercat pentru prima oară să exploreze fundalul inconștient al conștiinței, pornind de la presupoziția că visele nu sunt produse ale întâmplării, ci sunt asociate cu gânduri și probleme conștiente și a făcut o observație simplă, dar de impact, că dacă visătorul este încurajat să povestească imaginile din vis, precum și gândurile asociate acestora, el se va da pe sine la o parte, permițând relevarea fundalului inconștient al suferințelor sale, atât în ceea ce zice, cât în ceea ce omite în mod deliberat să zică”.
După propriile experiențe, cu sine și cu pacienții săi, Jung a ajuns la concluzia că, dincolo de asocierile libere pe marginea visului, conținutul în sine are o importanță vitală în cunoaștere. „Am început să mă gândesc dacă nu cumva ar trebui acordată mai multă atenție formei și conținutului în sine din vis decât asocierilor <libere> care ne conduc, printr-o înlănțuire de idei, la niște complexe la care se poate ajunge, la fel de simplu, și prin alte metode. Acest gând nou a fost un punct de cotitură în dezvoltarea psihologiei mele”, privind visul „ca pe o expresie integrală, importantă și personală a inconștientului individului. Este la fel de reală ca orice alt fenomen propriu individului(…) În mod frecvent, prin vis, inconștientul îi oferă individului sfaturi sau îl ghidează într-un mod ce nu poate fi realizat în alt fel”.
Din experiența sa avută în călătorii, cu un trib din Africa, a descoperit că atât oamenii primitivi, cât și omul modern împărtășesc o credință comună: deși au vise, acestea nu au nicio semnificație, pentru că nu au niciun înțeles pentru mintea conștientă. „Dar chiar și omul civilizat poate observa uneori că visul (pe care poate să nici nu și-l amintească) îi poate schimba starea emoțională în bine sau rău. Visul a fost <înțeles>, dar numai într-un mod subliminal. Extrem de rar, doar când este impresionant sau repetitiv, majoritatea oamenilor consideră că este nevoie de interpretare”, concluziona acesta.
Care este cheia personală a acestora, ce simboluri ascund visele, cum acestea devin o cale de comunicare a individului cu el însuși și ce exemple de vise interpretate dau Jung și colaboratorii săi, cititorii pasionați de subiect vor descoperi în cele cinci capitole ale cărții „Omul și simbolurile sale”, publicată la Editura Trei și aflată în librării.
Leave a Reply