Preferinţa pentru parteneri care seamănă cu părinţii proprii, în special cu părintele de sex opus, este cunoscută drept imprinting sexual. Se întâmplă tot timpul între alte animale. Cintezoii zebraţi sunt înnebuniţi după femelele cu acelaşi model ca mamele lor. Nu‑ţi fie teamă, nimeni nu reprezintă o atracţie sexuală pentru mami sau tati, dar există dovezi că imprintingul sexual îşi pune amprenta şi pe oameni, în special în relaţiile pe termen lung.
Studiile asupra imprintingului sexual au demonstrat o asociere vagă între înfăţişarea părinţilor indivizilor şi partenerii lor pe termen lung. Într‑un studiu realizat la Universitatea Texas din Austin, copiii din familii birasiale era mai probabil să se căsătorească cu o persoană de aceeaşi rasă cu părintele de sex opus decât de rasa părintelui de acelaşi sex. Un alt studiu a demonstrat că cel mai bun predictor pentru culoarea ochilor partenerului unei femei este culoarea ochilor tatălui ei. Pentru bărbaţi, culoarea părului şi ochilor mamei lui este cel mai bun şi singurul predictor al culorii părului şi ochilor partenerei. (Notă: Este mai probabil ca un bărbat să se căsătorească cu o brunetă cu ochii închişi la culoare dacă mama lui arată aşa.) Cu toate acestea, există mai puţine dovezi ale unui complex Oedip la bărbaţi decât ale complexului Electra la femei.
Antropologii de la Universitatea Durham din Anglia şi Universitatea din Wroclaw, Polonia, au invitat 49 de femei să privească fotografiile a 15 bărbaţi şi să le scoreze pe fiecare din punctul de vedere al dezirabilităţii în relaţii pe termen scurt şi relaţii pe termen lung. Când cercetătorii au măsurat 15 proporţii faciale în fotografiile taţilor respectivelor femei — inclusiv lungimea feţei/ lăţimea feţei şi înălţimea sprâncenei/lungimea feţei —, au constatat că, pentru relaţiile pe termen lung, femeile erau mai atrase de bărbaţi având proporţiile faciale ale taţilor lor. O femeie care este încă sau a fost în copilărie fetiţa tatei este mult mai probabil să aleagă un bărbat care să îi semene tatălui. Femeile care nu s‑au înţeles bine cu tatăl sau al căror tată nu a fost prezent lângă ele când au crescut nu au o preferinţă.
Vrând să demonstreze că preferinţele femeilor merg mai departe de bărbaţii care arată ca ele, o echipă din Ungaria a studiat femeile căsătorite şi pe taţii lor adoptivi. Cercetătorii au constatat o asemănare între fotografiile taţilor şi soţilor femeilor, în funcţie de felul în care arăta tatăl adoptiv când femeile aveau vârste între doi şi opt ani, prima perioadă a imprintingului sexual. Din nou, cu cât relaţia dintre fiica şi tatăl adoptiv era mai caldă, cu atât mai probabil era ca ea să aleagă bărbaţi care semănau cu el când era tânăr.
Fragment din Domnii preferă într-adevăr blondele de Jena Pincott
Tendinţa femeilor de a se căsători cu bărbaţi care seamănă cu tatăl, dacă acesta este iubitor, se adaugă dovezilor din ce în ce mai multe conform cărora femeile preferă aspectele familiare şi pozitive pentru relaţii pe termen lung. Imprintingul sexual poate fi un produs secundar al modului în care învăţăm de la părinţii noştri sau o preferinţă generală pentru ceea ce credem că este tipic la celălalt sex. Este posibil să ne modelăm căsnicia după cea a mamei sau să hotărâm inconştient că, din moment ce tatăl este un părinte bun, atunci şi un bărbat care arată ca el va fi tot aşa. Este, de asemenea, posibil să facem legătura între trăsăturile de personalitate ale părintelui de sex opus şi cele fizice (de exemplu, sprâncenele groase şi bărbia puternică a tatălui, ca indiciu al dominanţei) şi să căutăm inconştient aceste trăsături la un celălalt semnificativ. Însă aminteşte‑ţi, ca să nu‑ţi laşi imaginaţia freudiană să o ia razna: atracţia este limitată la asemănările generale.
Leave a Reply