Va simtiti un autor aparte in lumea autorilor de literatura politista?
Fred Vargas: Dacă sunt aparte, trebuie sa spun ca nu am făcut nimic pentru acest lucru. Eu am doar obligaţia de a-i da cititorului o poveste care sa stea în picioare, care sa aiba niste explicaţii, un motiv, fara sa aiba senzatia ca exista in permanenta o voce dinafara. N-am vrut niciodata să scriu cu disperare ceva cu totul special. Pentru primul meu roman n-am depus niciun efort, prin urmare, el e nul. Dar, pe masura ce am scris, mi-am dat seama cât de greu este, de fapt, ca felul cum suna un roman este la fel de important ca trama lui, deşi asta n-ar trebui să însemne sa festelesti plotul. Acel sunet celebru pe care l-am cautat in permanenta şi nu l-am putut defini niciodata. Ştiu doar că, atunci când sunetul este bun, sora mea Jo îmi zâmbeşte şi fiul meu spune: “excelent”. Atunci chiar ma simt bine.
De ce spuneti ca aveti paisprezece romane, din moment ce ele nu fac parte toate din bibliografia dvs de scriitor?
F.V.: Pai adaug listei un volum care nu a fost niciodată publicat, de asemenea, am un volum de benzi desenate realizat impreuna cu Baudoin. Apoi, mai e prima mea carte, Les jeux de l’amour et de la mort, care a fost selectat ca manuscris şi, ulterior, a primit premiul pentru roman al Festivalului de la Cognac, în 1986. Acesta a fost apoi publicat la Editura Masque. Viviane Hamy l-a publicat pe al treilea, Ceux qui vont mourir te saluent , dar înainte de asta am scris Omul cu cercurile albastre.
Fragment dintr-un interviu publicat de L’Express pe 3.06. 2011. Cititi integral interviul
Fred Vargas este autoarea romanului “Omul cu cercurile albastre”, publicat la Editura TREI, in colectia Fiction Connection.
Florin Leodor Dănilă
O chestiune de detaliu. Interviul n-a apărut în săptămânalul ‹L’Express›, ci este disponibil în secţiunea dedicată cărţilor de pe situl lexpress.fr, secţiune care reprezintă totodată şi faţa cunoscutei revistei ‹Lire›. Ambele publicaţii făcând parte din acelaşi grup de presă, s-a realizat o compactare, situl revistei dispărând. Pe scurt, discuţia cu Fred Vargas se găseşte tipărită în proaspătul număr (datat iunie) din ‹Lire›, în dosarul Spécial polar. (Dosarul este alcătuit în fiecare vară.)
Revenind la săptămânalul ‹L’Express›, în cel acoperind perioada 1-7 iunie am întâlnit o singură legătură cu policierul: la pagina 113, o machetă publicitară de o jumătate de pagină, pe verticală, la romanul de debut al lui Jan Wallentin, L’étoile de Strindberg. Editorul francez i-a aplicat ştampila «cel mai mare succes suedez de după Millennium». Sunt curios dacă vorbele acestea se vor adeveri, aşa că aştept cu nerăbdare versiunea românească pe care o veţi publica.
Felicitări pentru seria de romane poliţiste. Şi nu numai.