Mindfulness nu înseamnă asistare rece, dură, clinică sau analitică şi nici nu înseamnă forţarea către o stare mentală mai specială, mai dezirabilă, aflăm din noua traducere ”Mindfulness pentru începători” de Jon Kabat-Zinn.
Poţi să simţi – continuă autorul – elementele forţării, acţiunii, luptei în felul acesta de a privi meditaţia şi potenţialele beneficii ale acesteia. Dar îți va fi de folos să-ți reamintești iar şi iar că meditaţia nu înseamnă să faci! Înseamnă să fii, ca fiinţă umană. Înseamnă să iei parte în sine, pur şi simplu.
După cum ne reaminteşte Sutra Inimii, un text important al tradiţiei budiste Mahayana, „nu ai unde merge, nu ai ce face, nu ai ce obţine.“
În primele etape ale practicării meditaţiei, te-ai putea trezi întrebându-te „Păi, dacă plec de la ideea că nu am unde merge, ce face şi ce obţine, n-o să progresez niciodată cu practica sau cu orice altceva. Cu atitudinea asta, nu o să duc nimic la bun sfârşit. Dar am o mulţime de lucruri pe care chiar trebuie să le fac în ziua şi în viaţa mea. Am responsabilităţi!“.
Realitatea este că practica meditaţiei nu înseamnă să te laşi absorbit în tine însuţi sau să renunţi să mai funcţionezi în lume. Nici nu înseamnă să renunţi să te mai angajezi cu pasiune în proiecte cu o reală valoare sau să mai duci lucrurile la bun sfârşit, nici nu te va prosti şi nu te va jefui de ambiţie sau motivaţie.
Citiți de același autor: Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei.
Din contră, meditaţia este în mare măsură o modalitate de a lăsa ca toate acţiunile în care eşti angajat şi la care ţii să vină din a fi. Orice iese apoi la suprafaţă e altceva decât a face, pur şi simplu, pentru că e informat de alte dimensiuni ale experienţei, care provin din cunoaşterea intimă a propriei minţi. Această intimitate se dezvoltă prin cultivarea sistematică, iar cultivarea însăşi vine din disciplina participării. Asta înţelegem prin practica mindfulness. Este acel cum al venirii în fire clipă de clipă.
De aceea chiar nu e niciun loc în care să te duci în momentul acesta. Suntem deja aici. Putem fi aici întru totul?
Chiar nu e nimic de făcut. Ne putem abandona în a nu face, în a fi, pur şi simplu?
Chiar nu e nimic de obţinut, nicio „stare“ specială sau „sentiment“ aparte, pentru că orice ai trăi în momentul acesta este deja special, e deja extraordinar, prin prisma faptul că e trăit.
Paradoxul acestei invitaţii e că orice ţi-ai putea dori e deja aici. Iar singurul lucru important e să fii cunoaşterea care e deja conştientizarea.
Fragment din Mindfulness pentru începători
Leave a Reply