Ce are teama în comun cu bucuria, tristeţea, furia, dispreţul, dezgustul şi uimirea? Este una dintre emoţiile umane de bază. Spre deosebire de emoţiile învăţate, cum ar fi vinovăţia şi ruşinea, teama e alături de oameni de la naştere, posibil chiar dinaintea acesteia.

anxietatea_site
Oricât ar fi de neplăcută, teama serveşte unui scop preţios: te ajută să fii în siguranţă. Fără ea, te‑ai putea trezi că te aventurezi în bârlogul unui urs, că sari în ape pline de rechini sau că vrei să cobori de pe o clădire de 20 de etaje folosind nimic altceva decât îndrăzneala şi o frânghie tocită. De fapt, frica a jucat un rol esenţial în evoluţia umană.

LUPTĂ SAU FUGI
Reacţia luptă‑sau‑fugi este consecinţa fiziologică şi comportamentală a fricii. Parte componentă a alcătuirii genetice a oamenilor şi transmis din generaţie în generaţie, acest mecanism înnăscut îi pregăteşte pe oameni să se apere (luptă) sau să o ia la sănătoasa (fugi) când se confruntă cu o ameninţare — un lucru foarte util atunci când strămoşii noştri ajungeau faţă‑n faţă cu un mamut lânos. Cuprinzând două părţi care se echilibrează — sistemul nervos simpatic şi parasimpatic, reacţia luptă‑sau‑fugi reglează substanţele responsabile pentru stres din corp. Aceste substanţe provoacă o serie de procese corporale adaptative, care se produc în cazul unei ameninţări. Odată ce ameninţarea a dispărut, sistemul readuce persoana la starea sa iniţială de repaus. Însă, la fel ca majoritatea sistemelor cu un echilibru delicat, lucrurile pot lua o turnură proastă, aşa cum se întâmplă în anumite cazuri de anxietate, cum sunt atacurile de panică, fobiile şi stresul posttraumatic. În aceste situaţii, teama, precum şi consecinţele sale fiziologice şi comportamentale se asociază unor contexte, evenimente, amintiri, oameni şi lucruri care nu constituie o ameninţare. Sau, în cazul tulburării de panică, atacurile de panică apar din senin. Atunci, din diverse motive, reţelele biologice interne ale oamenilor se întretaie, ducând la izbucniri imprevizibile de teamă. Indiferent dacă oamenii o simt sau nu că se apropie, teama produce o perturbare emoţională semnificativă pentru persoana care o resimte.

EVITĂ EVITAREA
În mod ironic, cea mai bună modalitate de a‑ţi depăşi teama e să te îndrepţi spre ea cu toată forţa. Pare destul de uşor, nu‑i aşa? Problema e că a te confrunta voit cu pericolul este exact opusul a ceea ce doresc corpul şi mintea. De fapt, corpul şi mintea ta doresc cu disperare să evite ameninţarea, cu orice preţ. Are sens, mai ales când ameninţarea e reală. Dar oamenilor cu anxietate cronică evitarea fricii le întăreşte reacţiile exagerate. De exemplu, dacă eşti anxios din cauza mersului la restaurant, faptul că stai acasă pentru a evita anxietatea îţi întăreşte comportamentul de a sta acasă. Prin urmare, data viitoare când te invită cineva la prânz, e mai probabil să refuzi. Dacă te temi că vei leşina din cauza unui atac de panică în timp ce mergi prin mall, probabil că vei evita să te duci la mall (şi poate şi în alte locuri unde se adună mulţi oameni). Deşi evitarea oferă beneficii psihologice imediate şi substanţiale, efectele pe termen lung pot varia de la enervante la distrugătoare. A refuza câteva invitaţii la prânz sau a renunţa la una–două sesiuni de cumpărături nu e mare lucru, în general. A nu pleca niciodată de acasă pentru că vrei să eviţi cu totul să fii într‑un loc public e altceva.

Vreau să spun că e în regulă să eviţi, ocazional, o situaţie care te face să te simţi anxios. Devine o problemă atunci când evitarea se transformă într‑o obişnuinţă care are un efect negativ asupra relaţiilor, serviciului, şcolii şi/sau satisfacţiei faţă de viaţă în general. Deseori, pentru situaţia aceasta din urmă e nevoie de ajutor profesionist. Deşi nu reprezintă un substitut pentru serviciile unui specialist în domeniul sănătăţii mentale, sfaturile şi tehnicile de mai jos îţi pot fi de folos.

Cea mai bună modalitate de a‑ţi depăşi teama e să o înfrunţi


CONŞTIENTIZEAZĂ‑ŢI SENTIMENTELE. În general, sentimentele de anxietate sunt primul indicator că e ceva în neregulă. Poate te simţi puţin nelalocul tău sau emoţionat. Sau poate ai un sentiment nedefinit că e pe cale să se întâmple ceva rău. Sentimentele sunt foarte bune la a‑ţi aminti că ai putea evita ceva foarte curând.

 CONŞTIENTIZEAZĂ‑ŢI GÂNDURILE. O modalitate excelentă de a‑ţi da seama că eşti pe cale să foloseşti evitarea ca pe o modalitate de a ţine anxietatea la distanţă e să asculţi ce îţi spui singur. Afirmaţii de tipul „Trebuie să ies de aici“, „Ceva nu e în regulă“ şi „Nu trebuie să fac chestia asta“ sunt exemple frecvent întâlnite. Când ai astfel de gânduri, încearcă să îţi dai seama ce anume le alimentează. A spus cineva ceva care te‑a deranjat? Ai văzut ceva care te‑a speriat?

CONŞTIENTIZEAZĂ‑ŢI COMPORTAMENTUL. Ai observat că stai lângă uşă în situaţiile sociale? Conduci doar dimineaţa foarte devreme sau seara foarte târziu? Eviţi să îţi asumi proiecte noi la serviciu, care implică să ţii o prezentare sau să vorbeşti în faţa unui grup? Conştientizarea permanentă a comportamentului te ajută să recunoşti lucrurile pe care le faci şi pe care nu le faci pentru a ţine în frâu anxietatea.

Fragment din Cum să-ți controlezi anxietatea de Bret A. Moore