E foarte simplu să începi să practici mindfulness. Ai putea încerca exact acum, dacă vrei. Nu trebuie decât să fii un începător.
Întreabă‑te în mintea ta: „Cum e să stau aici, în clipa asta?“ Nu încerca să răspunzi la întrebare. Mulțumește‑te să fii intens curios și deschis la ceea ce se întâmplă înlăuntrul tău și în jurul tău chiar acum, apoi din nou acum, apoi din nou acum, și tot așa. Păstrează vie această atitudine curioasă.
Probabil vei remarca senzația pe care o ai stând așezat. Probabil vei remarca lucrurile pe care le vezi, le auzi, le miroși. Dacă ești realmente curios și deschis, probabil vei remarca și că respiri. S‑ar putea să remarci ce simți când inspiri și când expiri. Te rog să‑ți rezervi 10–15 secunde ca să explorezi cum e să stai așezat acolo unde te afli acum.
Cum a fost? Ai putut să fii pur și simplu deschis la ceea ce se întâmplă în exteriorul tău, fără a te lăsa distras de gânduri? Cu îndrumările de mai sus, bănuiala mea e că ai reușit timp de 10 sau 15 secunde. Totuși, aș adăuga că 10–15 secunde reprezintă, după părerea mea, maximum de timp cât majoritatea oamenilor pot rămâne atent‑conștienți de sine în momentul prezent, înainte de‑a reveni la vocea aceea din capul lor care vrea să analizeze sau să judece o experiență sau de a se lăsa complet distrași de gânduri.
Noi, ca specie, nu prea suntem în stare să ne menținem atenția concentrată mult timp pe ceva, fără să ne lăsăm distrași. Cel mai probabil, știm deja acest lucru din proprie experiență, iar studiile îl confirmă. După criteriul intervalului de atenție, cercetătorii au ajuns recent la concluzia că intervalul mediu de atenție al ființei umane durează cam 8 secunde. În schimb, se vorbește că intervalul mediu de atenție al peștișorului de aur este de 9 secunde.(Nu prea știu cum se măsoară la pești, dar, dacă corespunde cât de cât realității, atunci chiar e nițel cam rușinos.)
Un element esențial al practicii mindfulness este exercițiul de stabilizare a conștientizării. Ne antrenăm să fim capabili să susținem conștientizarea momentului prezent, pentru un interval de timp dat, fără a ne lăsa distrași de gânduri. Mai precis spus, ne antrenăm să fim conștienți de gândurile noastre, în loc să ne lăsăm atrași în a deveni una cu aceste gânduri. Atunci când putem să rămânem conștienți de mintea gânditoare, nu ne mai lăsăm distrași de ea și, astfel, putem rămâne conștienți de orice altceva pătrunde în noi prin simțurile noastre, în momentul prezent.
Imaginează‑ți cu cât mai eficace ai putea fi, atât personal, cât și profesional, dacă ai putea să menții pe perioade mai lungi de timp conștientizarea în momentul prezent, fără a te lăsa distras de gânduri. Eu sunt sigur că lista potențialelor avantaje ar fi una infinită.
Cum spunea William James, părintele psihologiei americane, acum peste o sută de ani: „Cu cât cineva se ocupă mai îndelung de un subiect, cu atât îl stăpânește mai bine. Iar facultatea de a aduce cu bună știință înapoi o atenție hoinară, iar și iar, este însăși temelia judecății, a caracterului și a voinței. Nimeni nu poate fi compos sui (stăpân pe sine însuși), dacă nu o posedă. Educația care să prefecționeze această facultate ar fi educația par excellence (superioară tuturor celorlalte)“.
Putința de a rămâne imun la distragerea atenției face să scadă riscurile la adresa siguranței personale, ne îmbunătățește performanța în orice activitate am desfășura, ne îmbunătățește capacitatea de a învăța lucruri noi, ne îmbunătățește abilitatea de a remarca detalii importante pe care altfel nu le‑am observa etc. Posibilitatea de a ne controla perfect capacitatea de susținere a conștientizării în momentul prezent ar trebui să fie un motiv suficient pentru a întreprinde o formă sau alta de practică mindfulness.
Fragment din Mindfulness și leadership de Matt Tenney și Tim Gard
Matt Tenney este antreprenor, autor, speaker şi consultant în mediul de afaceri.
Tim Gard este doctor în neuroştiinţe, speaker şi instructor de mindfulness.
Leave a Reply